10:30 Cel neprihănit nu se va clătina niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară.
Nu se va clăti niciodată. Solomon vorbea în primul rând despre starea celor două categorii din viaţa aceasta, cu toate că afirmaţia lui e adevărată şi cu privire la viaţa viitoare. Cu toate că cei drepţi sunt continuu luaţi şi duşi de moarte şi toţi drepţii vor fi duşi împreună la cer în timpul celor o mie (Apocalipsa 20,1), totuşi ei sunt atât de sigur aşezaţi ca moştenitori şi stăpâni ai acestui pământ, ca şi cum nu l-ar fi părăsit niciodată. Moartea lor e doar un somn, vizita lor în cer e doar o scurtă rămânere în casa Tatălui înainte de a-şi lua în primire locuinţa veşnică de pe pământ. Lumea aceasta nu a încetat niciodată să fie căminul lor cu adevărat (vezi Isaia 45,18).
Cei nelegiuiţi şi-au alipit inima de un fel de viaţă lumesc. Idealul lor în ce priveşte o viaţă veşnică este o existenţă în care să poată trăi tot atât de senzual şi de lacom ca în viaţa prezentă. Păcătosul nu ar fi fericit în prezenţa lui Dumnezeu. Cerul nu ar avea nici o plăcere pentru el. El este exclus de propria sa nepotrivire din mediul acela sfânt (vezi SC 19,20).