10:28 Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri.
Aşteptarea. [Nădejdea, KJV]. Astăzi nădejdea creştinului este concentrată asupra noului pământ, unde fiecare ambiţie nobilă, acum atât de des împiedicată, va fi realizată, fiecare dorinţă curată va fi gustată cu plăcere, fără amestecul nici celei mai slabe urme de tristeţe. Înfrângerea nu va fi cunoscută, şi fiecare succes va deschide calea pentru realizări şi mai mari. Despărţiri triste nu vor veni ca să umbrească ochii. Salutările de rămas bun la călătorie vor înceta să fie preludiul unor ceasuri lungi de îngrijorată aşteptare (vezi Apocalipsa 21,4; GC 675-678), deoarece fiecare călătorie va fi sigură şi reuşită şi va duce la o fericită reîntoarcere.
Nădejdea. [Aşteptare, KJV]. Păcătosul are atacuri repetate de teamă (vezi la v. 24), dar el se convinge singur că până la urmă totul va ieşi bine chiar dacă Îl sfidează făţiş pe Dumnezeu şi trăieşte în conflict cu legile vieţii. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu explică în parte falsa lui nădejde. Din cauză că nelegiuirea lui nu e pedepsită îndată şi este pus la probă în continuare, cel nelegiuit se împietreşte în răul său şi se bizuieşte pe bunătatea lui Dumnezeu (vezi Eclesiast 8,11; Romani 2,4; 2 Petru 3,9).
Chiar în clipa când nădejdea celui drept stă să se împlinească, aşteptarea celui nelegiuit piere cu totul, lăsându-l pe păcătos neajutorat şi deznădăjduit, cunoscând că e pentru totdeauna prea târziu ca să schimbe a schimba mirajul său egoist cu certitudinile măreţe ale acelora care au fost gata să se predea lui Dumnezeu.