10:27 Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi.
Lungeşte zilele. Compară cu Exod 20,12; Psalm 91,16; Proverbe 3,2; 9,11. Făgăduinţa unei vieţi lungi este condiţională. Istoria experienţei omeneşti descoperă multe excepţii. Totuşi o viaţă bună, trăită în temere de Domnul, astfel încât neliniştile care distrug sufletul şi mintea sunt înlăturate printr-o experienţă vie a credinţei, tinde în mod natural spre longevitate (vezi MH 281). Tot astfel, o viaţă fără credinţă, fie că este păcătoasă sau nu, tinde să fie scurtată de irascibilitate şi nelinişte. Satisfacerea egoistă a poftelor contribuie la deteriorarea forţelor vitale (vezi Psalm 107,17.18).
Se poate pune întrebarea: Cum poate un centenar, care pe tot parcursul lungii lui vieţi a avut tot felul de practici nesănătoase, să atingă această vârsta având o sănătate bună, în timp ce acela care a respectat conştiincios regulile sănătăţii, având o vârstă mult mai tânără, să fie în stare să aibă doar o condiţie relativ bună a sănătăţii? Răspunsul se află parţial în faptul că oamenii se nasc cu organisme mai puternice sau mai fragile, moştenite de înaintaşii lor. Unii moştenesc un organism atât de robust încât pot să abuzeze de el în tot cursul vieţii, aparent fără urmări negative, în timp ce alţii trebuie să exercite multă grijă pentru ca să-şi poată menţine sănătatea într-o stare suficient de bună. Un alt factor este dezvoltarea şi mediul din timpul copilăriei. Acestea contribuie foarte mult la întărirea sau alterarea organismului înainte ca cel în cauză să fie destul de mare pentru a-şi avea grijă de propria sa sănătate (vezi 3T 140, 141).