10:24 Celui rău de ce se teme aceea i se întâmplă, dar celor neprihăniţi li se împlineşte dorinţa.
De ce se teme. Adică presimţirile rele, de nenorocire care-l urmăresc pe cel nelegiuit. Cu toate că mulţi făcători de rele merg înainte pe calea lor nelegiuită în aparenţă nepăsători faţă de rezultatele inevitabile ale purtării lor, ei sunt bântuiţi uneori de temeri întunecate cu privire la viitor. Nebunul caută să împrăştie aceste temeri şi încearcă să privească în mod uşuratic perspectiva care-i stă în faţă, dar ea e tot acolo.
Nelegiuitul nu-şi poate împlini dorinţa. Ceea ce doreşte este să meargă pe propria sa cale şi totuşi să fie fericit. El doreşte să semene răul şi totuşi să culeagă binele. Dar lucrul acesta nu se poate întâmpla niciodată. E în însăşi natura păcatului ca în mod inevitabil să aducă nenorocire şi moarte, oricât de mult ar putea fi întârziată pedeapsa (vezi Iacov 1,15).
Omul bun doreşte să fie regenerat, aşa încât să poată face bine şi să fie bun. E intenţia lui aceea de a merge pe calea vieţii şi a fericirii. Cu cât doreşte mai mult lucrul acesta cu atât e mai uşor pentru Dumnezeu să-i împlinească dorinţele. Fericirea este urmarea inevitabilă a neprihănirii, după cum întristarea este cea a păcatului (vezi Galateni 6,7).