10:15 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; dar prăpădirea celor nenorociţi, este sărăcia lor.
Nenorociţi. [Săraci, KJV]. Ebr. dallim, un cuvânt care îi descrie pe săraci ca fiind din pătura de jos, neajutoraţi, limitaţi, decăzuţi şi ignoranţi. În ţările dimprejurul Israelului, săracii erau lăsaţi să se zbată singuri şi să se afunde tot mai mult şi să coboare tot mai mult pe scara socială. În Israel restricţiile privitoare la vinderea terenurilor, precum prevederile rânduielilor pentru anul jubiliar şi pentru anul al şaptelea, urmăreau să prevină atât sărăcia înjositoare, precum şi acumularea de pământ (Levitic 25,1-55).
Sărăcia nu trebuie să constituie distrugerea familiei. Aceia care se străduiesc să pună la lucru toate capacităţile lor vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu şi vor fi capabili în general să-şi câştige un mod de viaţă suficient de bun şi de confortabil. Din nefericire, adesea sărăcia îl devitalizează pe cel săraci şi îi nimiceşte încrederea, aşa încât mulţi cad pradă disperării.