4:7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
Pacea lui Dumnezeu. Fără îndoială că e vorba de pacea care vine de la Dumnezeu sau pacea pe care o oferă Dumnezeu. Asta nu e tot una cu a avea pace cu Dumnezeu (Romani 5,1), ci rezultă din bucuria acelei experienţe. Pavel explică că o asemenea pace îi va fi dată doar celui care are o viaţă de rugăciune (Filipeni 4,6). S-ar putea ca nu întotdeauna să fie posibil pentru creştin să fie în pace cu toţi oamenii (Evrei 12,14; vezi comentariul de la Romani 12,18), dar nereuşita de a ajunge la o asemenea stare nu trebuie să-l împiedice să primească în inimă pacea lui Dumnezeu. O astfel de pace e întemeiată pe credinţa în Dumnezeu şi pe o cunoaştere personală a puterii şi a ocrotirii Sale. Ea izvorăşte dintr-un simţământ al prezenţei Lui şi aduce iubire şi încredere ca de copil. Vezi comentariul de la Ioan 14,27; Romani 1,7; 5,1; Coloseni 3,15; 2 Tesaloniceni 3,16.
Întrece. Gr. huperecho, ,,a depăşi”, ,,a fi superior”, ,,a întrece”.
Pricepere. Gr. nous, poate avea diferite nuanţe de sens: 1) ,,capacitatea de a înţelege”, ,,pricepere”, ,,minte”; 2) ,,raţiune”; 3) ,,putere de judecată”; 4) ,,fel de a gândi”, deci ,,gânduri”, ,,sentimente”. În Noul Testament nous apare de 24 de ori şi e tradus ,,minte” de 17 ori şi ,,pricepere” de 7 ori (KJV). Poate că aici Pavel se referă la faptul că 1) pacea lui Dumnezeu, prin capacitatea ei de a birui îngrijorarea, depăşeşte raţiunea umană sau 2) că pacea lui Dumnezeu întrece imaginaţia noastră cea mai bogată. Al doilea sens pare mai potrivit, deoarece este în armonie cu deprinderea lui Pavel de a fi captivat de măreţia subiectului său şi de a folosi superlative, în încercarea de a exprima ceea ce nu poate fi exprimat în limbaj uman (compară cu Efeseni 3,20). Numai aceia care cunosc din experienţă această pace pot să îi pătrundă cât de cât sensul.
Va păzi. [,,Va ţine”, KJV]. Mai bine, ,,va păzi”. Pacea lui Dumnezeu patrulează ca o santinelă în jurul inimii şi al minţii, pentru a păzi sentimentele şi gândurile de primejdia îngrijorării.
Inimile. Noul Testament foloseşte cuvântul ,,inimă” pentru a descrie centrul gândirii, al dorinţelor, al sentimentelor şi al pasiunilor (vezi comentariul de la Matei 5,8.28; 12,34; Romani 1,21).
Gândurile. Gr. noiemata, ,,gânduri”, ,,scopuri”, ca unele care pornesc din inimă.
În Hristos Isus. [,,Prin Hristos Isus”, KJV]. Mai bine, ,,în Hristos Isus”, însemnând că pacea lui Dumnezeu îl ţine pe credincios în unire cu Hristos sau că cei care sunt ,,în Hristos Isus” vor fi păziţi prin pacea lui Dumnezeu. În ce priveşte folosirea expresiei ,,în Hristos”, compară cu Filipeni 1,1; 2,1; vezi comentariul de la Romani 8,1.