4:6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
Nu vă îngrijoraţi. Gr. merimnao, ,,a fi îngrijorat” (vezi comentariul de la Matei 6,25). Pavel avertizează împotriva neliniştii chinuitoare, inevitabilă pentru cei care depind de ei înşişi în mijlocul greutăţilor vieţii. E posibil ca ei să se afunde mai prejos de această nelinişte, prin simpla uşurătate sau nepăsare, sau să se ridice mai presus de ea, aruncând ,,asupra Lui toate îngrijorările […], căci El Însuşi îngrijeşte” (1 Petru 5,7). Gândul apropiatei veniri a Domnului ar trebui să ne ajute să nu fim atinşi de îngrijorările lumeşti şi să fim toleranţi în relaţiile cu ceilalţi. Vezi comentariul de la Matei 6,33.34; 1 Petru 5,7.
Nimic. Acest cuvânt exclude orice scuză pentru neliniştea lipsită de credinţă. Nu există nimic care L-ar nelinişti în vreun fel oarecare pe creştin şi care să fie prea mic pentru a fi luat în seamă de Dumnezeu, la fel cum nu există nici o problemă prea mare pentru ca El să se ocupe de ea. El ştie de ce avem nevoie. El doreşte să avem tot ce este pentru binele nostru. Atunci de ce să fim împovăraţi cu griji care pot fi aşezate asupra Lui?
Ci. Acum apostolul arată de ce creştinul nu trebuie să fie îngrijorat de problemele acestei vieţi: prin rugăciune el Îi poate vorbi lui Dumnezeu despre toate nevoile Sale.
În orice lucru. Aceste cuvinte sunt în contrast cu ,,nimic”.
Cererile. Noi nu ne aducem cererile noastre la Dumnezeu cu scopul de a-L informa cu privire la nevoile noastre. El cunoaşte trebuinţele noastre înainte de a I spune noi (vezi comentariul de la Matei 6,8; vezi GC 525).
Rugăciuni şi cereri. Aceste două cuvinte, ,,rugăciuni” şi ,,cereri”, apar împreună şi la Efeseni 6,18; 1 Timotei 2,1; 5,5. Reiese că substantivul ,,rugăciuni” implică ideea de rugăciune în sensul cel mai general. Substantivul ,,cereri” pare să se refere la rugăciunile pentru un anumit lucru sau pentru
o anumită nevoie (vezi comentariul de la cap. 1,4).
Mulţumiri. Mulţumirea trebuie să însoţească rugăciunea şi nu ar trebui niciodată să lipsească din închinarea noastră. Ea ne ajută să ne reamintim de îndurarea din trecut a lui Dumnezeu şi ne pregăteşte să primim noi binecuvântări. Pavel însuşi este un exemplu de recunoştinţă constantă (vezi comentariul de la cap. 1,3).