3:18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi, care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.
V-am spus de multe ori. [,,V-am spus adesea”, KJV]. Pavel face referire fie la prima sa vizită la Filipi (Faptele Apostolilor 16,12), fie la alte vizite ulterioare, fie la scrisorile pe care poate că le scrisese.
Plângând. Acest cuvânt, care sugerează sentimente profunde, dă de înţeles că Pavel se frământa cu privire la creştinii apostaziaţi, nu cu privire la păgânii desfrânaţi. Iubirea sa pentru asemenea persoane decăzute îl mişca până la lacrimi (compară cu Luca 19,41).
Mulţi care se poartă. [,,Mulţi umblă”, KJV]. Cei ,,mulţi” a căror purtare e descrisă aici şi în v. 19 au fost identificaţi în diferite feluri, ca (1) iudaizanţii (vezi comentariul de la v. 2); (2) creştinii cu numele, dar decăzuţi (compară cu Romani 16,17.18); (3) apostaţii, la a căror influenţă primejdioasă erau expuşi credincioşii.
Vrăjmaşi ai crucii. Dacă aceste persoane ar fi fost duşmani declaraţi ai crucii sau dacă ar fi tăgăduit că Hristos murise pentru a face ispăşire pentru păcat, ei nu ar fi fost atât de primejdioşi pentru biserică. Dar reiese că ei mărturiseau că sunt urmaşi ai Mântuitorului, în timp ce viaţa lor arăta că nu cunoşteau puterea Evangheliei. Mintea lor era îndreptată spre cele pământeşti (v. 19), iar ,,prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu” (Iacov 4,4). O viaţă imorală nu poate fi altfel decât vrăjmaşă crucii, deoarece Hristos a murit pentru a ne face sfinţi.