3:13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte,
Fraţilor. Pavel foloseşte forma aceasta de adresare pentru a atrage atenţia cititorilor. El trece în revistă subiectul deja discutat în versetele precedente.
Eu nu cred. Gr. logizomai, ,,a crede”, ,,a socoti” (vezi comentariul de la Romani 3,28), folosit de obicei cu privire la raţiune. Pavel scoate în evidenţă starea sa spirituală în raport cu standardul divin prezentat în faţa lui.
Că l-am apucat. Vezi comentariul de la v. 12.
Fac un singur lucru. [,,Acest singur lucru îl fac”, KJV; ,,Una fac”, traducerea G. Galaction]. Literal, ,,un lucru”, definit în propoziţiile următoare. Singura preocupare a lui Pavel era să împlinească scopul pentru care îl chemase Domnul. El nu avea o inimă împărţită. Nu căuta bogăţia şi onoarea de pe acest pământ, ci mântuirea şi o coroană în lumea de dincolo. Din acest scop unic provenea spiritualitatea sa profundă şi succesul nemaipomenit în lucrare.
Uitând. Adică trecând cu vederea sau dând afară din minte, mai degrabă decât fiind uituc.
Ce este în urma. Pavel ştie că victoriile din trecut, oricât de glorioase ar fi, nu sunt suficiente pentru a oferi siguranţă în prezent sau în viitor.
Aruncându-mă. Gr. epekteino, ,,a se întinde spre”, o imagine împrumutată din întrecerile atletice în care alergătorul se îndreaptă spre ţintă cu trupul aplecat înainte, cu mâinile şi cu picioarele întinse. Este o comparaţie sugestivă pentru dedicarea lui Pavel în a urma doar drumul pe care i-l trasase Hristos. O asemenea dedicare nu lasă timp pentru a privi în urmă sau pentru a regreta.
Spre ce este înainte. Pavel nu enumeră lucrurile pe care le are în minte, dar ele sunt incluse în raţionamentul său şi sunt cuprinse în v. 14. Pentru cel care aleargă la o întrecere singurul obiect vrednic de atenţie este punctul de sosire, şi asta urmărea şi Pavel în alergarea sa spirituală. El îşi fixase privirea la ţinta vieţii veşnice şi la moştenirea din lumea de dincolo. O viziune clară a acestei ţinte îl va stimula pe creştin să continue credincios şi voios în alergarea care îi este pusă în faţă (Evrei 12,1.2)