3:10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
Să-L cunosc. Mai bine, ,,să ajungă să-L cunosc”. Propoziţia aceasta este strâns legată de v. 8, unde apostolul arată că cel mai mare câştig este cunoaşterea personală a lui Isus Hristos. Pentru a avea această cunoaştere, Pavel renunţase la toate lucrurile. El ştia că singura cale pentru a obţine această cunoaştere a Fiului lui Dumnezeu era legătura cu El (v. 9).
Puterea învierii Lui. Pavel nu numai că dorea să cunoască puterea cu care fusese înviat Hristos, ci dorea ca aceasta să lucreze şi în el. Pentru ca dorinţa sa să fie împlinită, apostolul trebuia să trăiască o viaţă asemenea cu a lui Hristos. De aceea, el îşi exprimă de fapt dorinţa de a avea în viaţa sa, ca şi Hristos, puterea de a birui păcatul. Manifestarea decisivă a acelei puteri va avea loc la învierea sa din morţi. Vezi comentariul de la Romani 4,25; 6,4–11. Aceeaşi putere care L-a înviat pe Isus din morţi este necesară pentru a-l aduce la viaţă pe omul mort în păcatele sale şi pentru a reface în el chipul divin.
Părtăşia. Gr. koinonia (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 2,42; Romani 15,26; Filipeni 1,5), folosit aici cu sensul de ,,parteneriat”.
Suferinţelor. Cel care este unit cu Hristos (v. 9) şi experimentează personal puterea învierii Lui, va participa, inevitabil, la suferinţele lui Hristos (vezi comentariul de la Matei 10,17–24; 20,22.23; 2 Corinteni 1,5; Coloseni 1,24; 1 Petru 4,13). Părtăşia aceasta nu e numai în sensul teoretic sau etic, deşi fără îndoială că e inclus şi sensul acesta; ea e practică (compară cu 2 Timotei 3,12). Acela care trăieşte viaţa lui Hristos va suferi o parte din ocara şi ruşinea prin care a trecut Hristos (Ioan 15,18–21; 17,14). Pavel şi-a dat seama pe deplin de asta (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 9,16) şi nu s-a dat înapoi de la această perspectivă. Mai degrabă a întâmpinat-o ca pe un element care îl aducea la o legătură şi mai strânsă cu Mântuitorul. O relatare parţială a suferinţelor apostolului (2 Corinteni 11,23–27) descoperă că apostolul avea parte într-o bună măsură, de necazurile şi întristările Domnului său.
Să mă fac asemenea. [,,Să fiu făcut corespunzător”, KJV; ,,Fiind de o potrivă”, traducerea Niţulescu]. Sau ,,să fiu conformat”. Apostolul dorea să fie ca Domnul său în toate lucrurile, să fie asemenea Lui chiar în moartea Sa. Acest lucru a fost împlinit pe două căi: 1) Prin viaţa zilnică a lui Pavel. El manifesta smerenia şi supunerea lui Hristos, iubirea şi devoţiunea Lui altruistă şi avea parte de chinul Său sufletesc cu privire la păcatul lumii. Conformându-se spiritului lui Hristos, Pavel putea spune cu adevărat: ,,mor în fiecare zi” [KJV] (1 Corinteni 15,31); ,,am fost răstignit împreună cu Hristos” (Galateni 2,20). Viaţa sa de lepădare de sine şi de sacrificiu a servit ca o puternică mărturie cu privire la eficacitatea morţii Mântuitorului (vezi comentariul de la 2 Corinteni 4,10). 2) Prin dispoziţia lui Pavel de a muri dacă lucrul acesta ar fi fost necesar, şi în cele din urmă prin moartea sa. Martirajul nu era pentru apostol o posibilitate aflată în viitorul îndepărtat. De ani de zile moartea era în faţa lui, iar acum nu se dădea înapoi de la ea (vezi Faptele Apostolilor 20,22–24).