2:6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
Avea. [,,Era (după chipul lui Dumnezeu)”, KJV]. Gr. huparcho, care adesea are înţelesul simplu, de ,,a fi” (Luca 9,48; 16,14; Romani 4,19; 1 Corinteni 7,26; etc.). La început huparcho a însemnat ,,a începe”, ,,a face un început”, dar mai târziu a căpătat sensul special, de ,,a exista” fără a implica în mod necesar un început (compară cu Faptele Apostolilor 16,20; 17,28; Galateni 2,14). Vezi Vol. V, pp. 896, 897, 917.
Chipul. Gr. morphe, aici denotând toate caracteristicile şi atributele esenţiale ale lui Dumnezeu. În sensul acesta, morphe reprezintă felul în care s-au manifestat calităţile şi caracteristicile veşnice ale lui Dumnezeu. Indiferent de forma pe care a luat-o această manifestare, ea Îi aparţinea lui Hristos, care era astfel una cu Dumnezeu. Asta Îl aşază pe Hristos la egalitate cu Tatăl şi mai presus de oricare altă putere. Pavel subliniază acest lucru pentru a zugrăvi şi mai viu amploarea umilirii de bunăvoie a lui Hristos.
Gândul. Gr. hegeomai (vezi comentariul de la v. 3). Apostolul s-a ocupat de statutul lui Hristos – egalitatea cu Dumnezeu –, acum se ocupă de gândul lui Hristos, pentru a-i face în stare pe filipeni să aibă şi ei gândul Său. Raţionamentul lui Pavel este bine închegat. Într-o singură frază arată că Hristos, deşi conştient de egalitatea Sa cu Dumnezeu, a decis să renunţe la slava acelei stări înalte pentru a aduce la îndeplinire planul Său plin de milă, de a salva omenirea pierdută.
Lucru de apucat. [,,Jaf”, KJV; ,,Răpire”, traducerea Niţulescu; ,,Pradă”, traducerea G. Galaction]. Gr. harpagmos, ,,apucare”, ,,jefuire”, ,,un lucru luat”, ,,ceva de apucat”, ,,un premiu”. Harpagmos vine de la harpazo, ,,a apuca”, ,,a pretinde pentru sine cu râvnă”, ,,a lua prin forţă”.
Contextul favorizează exprimarea ,,ceva de apucat”.
Să fie deopotrivă. [,,Să fie egal”, KJV; ,,Egalitatea”, traducerea G. Galaction]. Adică a continua să existe în egalitate cu Dumnezeu. Expresia stabileşte precis poziţia lui Hristos în legătură cu Dumnezeu. Fiul este aşezat alături de Tatăl, la egalitate cu El, în nici un fel inferior (vezi Vol. V, pp. 896–898, 917; vezi comentariul de la Coloseni 2,9). Dar Pavel aminteşte despre această poziţie numai pentru a scoate în evidenţă bunăvoinţa lui Hristos, manifestată în renunţarea la statutul Său în interesul mântuirii omului.