2:21 Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos.
Toţi. Literal, ,,cu toţii”, adică acea grupă de creştini din jurul lui Pavel.
Umblă după foloasele lor. [,,Îşi văd de calea lor”, KJV; ,,Caută de treburile lor”, traducerea G. Galaction]. Ţinând cont de aprecierea de care se bucurau filipenii din partea apostolului (cap. 1,3–5), a lui Timotei (cap. 2,19–22) şi a lui Epafrodit (v. 25–30) este surprinzătoare o astfel de acuzaţie din partea lui Pavel. El îi numeşte fraţi pe cei care erau împreună cu el (cap. 4,21), dar se pare că ei nu împărtăşeau spiritul său de sacrificiu de sine. S-a sugerat că aceştia s-au dat înapoi de la călătoria primejdioasă până la Filipi, iar Pavel a trebuit să facă apel la Timotei, pe care cu greu îşi putea îngădui să-l piardă. Poate că Epafrodit (cap. 2,25–30) şi Luca erau absenţi, deoarece ambii par să fi fost creştini lipsiţi de egoism.
Ale lui Isus Hristos. Prin aceste cuvinte Pavel se referă la lucrurile care privesc împărăţia lui Hristos, slava Sa şi mântuirea noastră. Pavel îi pune în contrast pe cei care erau devotaţi intereselor bisericii cu cei care se îngrijeau mai întâi de propriile interese. Pavel şi Timotei erau dedicaţi unei cauze comune – mântuirea copiilor rătăciţi ai lui Dumnezeu; dar Pavel declară cu regret că nici unul din tovărăşii săi nu avea acelaşi gând cu el.