2:16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
Ţinând sus. Sunt posibile două interpretări ale acestor cuvinte. Conform primei, ele sunt o prelungire a versetului precedent, o metaforă a bisericii, care ţine Cuvântul aşa cum ţine cineva o torţă pentru a lumina în întuneric. Când creştinii dovedesc ce a realizat Cuvântul în propriile lor vieţi şi îl propăvăduiesc lămurit şi simplu, atunci ei îl prezintă altora ca un drum al vieţii şi al luminii.
Viaţa e lumină. Hristos e viaţa (vezi Ioan 1,4; 6,48; 14,6) şi lumina (vezi Ioan 8,12; 9,5; 12,46), ambele avându-şi de fapt sursa în El. Cei ce Îl urmează sunt de asemenea lumină, dar o lumină reflectată (vezi comentariul de la Matei 5,14). Esenţa Evangheliei este lumină (Efeseni 5,8). Aşa cum gândul este exprimat în cuvinte, tot aşa lumina adevărului este manifestată în viaţă.
Creştinul poate să-i prezinte unui necreştin cuvântul vieţii, dar nu-l poate face pe acesta să-l primească. Fiecare trebuie să-l accepte de bunăvoie pentru sine. Nimeni nu se poate împărtăşi din cuvânt pentru altul, aşa cum nimeni nu poate să mănânce, iar celălalt să primească putere. Cu ajutorul Duhului Sfânt cuvântul poate fi înţeles şi primit în viaţă. Indiferent cine propăvăduieşte cuvântul vieţii, doar puterea lui Dumnezeu, transmisă prin cuvânt, aduce transformare.
Dar cuvântul grecesc tradus prin ,,ţinând sus” poate avea şi sensul de ,,ţinând cu putere”, ,,ţinând strâns”, sens care pare mai potrivit aici. Biserica poate lumina numai dacă ţine cu putere cuvântul dătător de viaţă.
Cuvântul vieţii. Această expresie nu mai apare în altă parte în scrierile lui Pavel, dar vezi comentariul de la Ioan 6,68; Faptele Apostolilor 5,20; compară cu 1 Ioan 1,1. Cuvântul vieţii este solia Evangheliei. A-L cunoaşte pe Tatăl şi pe Fiul înseamnă a avea viaţa veşnică (Ioan 17,3). Ajungem să-I cunoaştem mai întâi prin propăvăduirea Cuvântului (Romani 10,13–17; Ioan 6,63) şi în felul acesta să avem parte de acea viaţă care vine numai prin Ei. Viaţa spirituală ia naştere şi e susţinută prin puterea cuvântului. Oamenii trebuie să trăiască ,,cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4; DA 390, 391).
În ziua lui Hristos. Exprimarea este specifică acestei epistole. Expresia obişnuită este ,,ziua Domnului” (vezi cap. 1,6). Pavel era mereu conştient că marele scop al vieţii va fi împlinit în ziua revenirii lui Hristos pe acest pământ. El ştia că orice bucurie sau laudă care i-ar putea fi acordată acum, din cauza slăbiciunii omeneşti s-ar putea să nu se dovedească o adevărată bucurie şi în ziua aceea. Dacă în ziua lui Hristos se putea lăuda cu rezultatele eforturilor sale, atunci această laudă aveau să fie permanentă. Pavel recunoaşte acea zi ca ziua când lucrarea fiecărui om va fi examinată (vezi 1 Corinteni 3,12.13; 4,3–5; 2 Corinteni 1,14)
Să mă pot lăuda. [,,Să mă pot bucura”, KJV]. Gr. eis kauchema emoi, literal, ,,ca un motiv de mândrie pentru mine”. În ce priveşte kauchema, vezi comentariul de la cap. 1,26. Pavel dorea să aibă motive temeinice pentru a se bucura de viaţa consecventă a prietenilor săi filipeni (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 2,19.20).
N-am alergat … în zadar. Verbul acesta duce cu gândul la întrecerile din stadion şi ilustrează eforturile intense pe care le-a depus Pavel în activităţile sale evanghelistice (compară cu 1 Corinteni 9,24; Evrei 12,1). ,,În zadar” înseamnă ,,fără rost”, ,,fără rezultat” (compară cu 2 Corinteni 6,1; Galateni 2,2; 1 Tesaloniceni 3,5). Simţul responsabilităţii pe care îl avea apostolul pentru convertiţii lui era puternic. Marea sa dorinţă era ca ei să rămână credincioşi (AA 206, 207). Nu era mulţumit cu faptul că lucrase, ci dorea să vadă că sacrificiul său are roade veşnice.
M-am ostenit. [,,Am lucrat”, KJV]. Gr. kopiao, ,,a depune eforturi obositoare într-o muncă”; de la substantivul kopos, ,,muncă istovitoare”. Pavel descrie corect efortul său evanghelistic zelos (compară cu 1 Corinteni 15,10; Coloseni 1,29; 1 Tesaloniceni 2,19).