1:23 Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;
[Căci, KJV]. Pavel explică acum dilema în care se găseşte.
Sunt strâns. [,,Sunt la strâmtorare”, KJV; ,,Sunt ţinut”, traducerea Niţulescu; ,,Mi-e inima prinsă”, G. Galaction]. Gr. sunecho (vezi comentariul de la 2 Corinteni 5,14), literal, ,,sunt ţinut laolaltă” sau ,,sunt împresurat”. Situaţia lui Pavel poate fi comparată cu cea a unui călător care nu se poate întoarce nici la dreapta, nici la stânga din cauza zidurilor care îl împresoară.
Din două părţi. [,,Între două”, KJV; ,,De amândouă”, G. Galaction]. Dilema lui Pavel se naşte din cele două posibilităţi cu care se confruntă: a continua să trăiască sau a îşi pierde viaţa.
Aş dori. Literal, ,,a avea dorinţa”, adică ,,dorinţa mea este”.
Să mă mut. [,,Să plec”, KJV; ,,Să mă despart”, traducerea Niţulescu; G. Galaction]. Gr. analuo, ,,a dezlega”, ,,a desface”, folosit cu privire la dezlegarea unei corăbii sau la desfacerea unei tabere, prin urmare, are sensul de ,,a pleca”. Ni-l putem imagina pe Pavel tăind funiile care îl ţin legat de lumea aceasta sau strângându-şi tabăra vieţii înainte de a pleca spre lumea viitoare. El foloseşte o imagine asemănătoare cu cea din 2 Timotei 4,6, unde cuvântul tradus ,,plecare” este analusis, ,,dezlegare” sau ,,desfacere”.
Să fiu împreună cu Hristos. Pavel nu face aici o expunere doctrinală cu privire la ceea ce se întâmplă la moarte. El arată că ,,dorinţa” sa este să părăsească viaţa aceasta chinuită şi să fie unit cu Hristos, fără să facă referire la vreun interval de timp care ar putea avea loc între aceste două evenimente. Cu toată tăria firii sale înflăcărate, el dorea să trăiască împreună cu Acela pe care Îl servise atât de credincios. Nădejdea lui era părtăşia cu Isus de-a lungul vieţii viitoare. Creştinii zeloşi din toate veacurile au avut acelaşi dor, fără să aştepte neapărat să ajungă înaintea Mântuitorului îndată ce mureau. Aceste cuvintele ale lui Pavel trebuie înţelese împreună cu celelalte declaraţii asemănătoare, în care arată clar că moartea este ca un somn (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,51; 1 Tesaloniceni 4,13–15; vezi şi comentariul de la Marcu 5,29; Ioan 11,11). Deoarece morţii nu ştiu nimic şi nu îşi dau seama de trecerea timpului, cel decedat va avea impresia că dimineaţa învierii are loc imediat după moartea sa.
Ar fi cu mult mai bine. În greceşte aceste cuvinte sunt o multiplicare a termenilor comparativi, conform felului lui Pavel de a se exprima (compară cu Romani 8,37; 2 Corinteni 7,13; Efeseni 3,20). Dacă moartea avea să biruiască, atunci el aştepta să se odihnească în mormânt până la a două venire a Domnului său, iar apoi să fie înviat pentru a primi nemurirea, ca să poată fi pentru veşnicie cu Hristos (1 Corinteni 15,51–55; 1 Tesaloniceni 4:13–18).