1:1 Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus, care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii:
Pavel. Notaţi identificarea simplă. Scriindu-le altor biserici, apostolul simţea că este necesar să-şi afirme autoritatea (compară cu 1 Corinteni 1,1; 2 Corinteni 1,1; Galateni 1,1; Efeseni 1,1), dar aici nu e nevoie, pentru că biserica din Filipi acceptase scrisorile lui de acreditare. Aceasta este
o epistolă caracterizată de iubire, recunoştinţă şi laudă, şi deşi conţine avertizare şi îndemn, scopul
ei nu e să rezolve probleme de felul celor care au apărut în bisericile din alte cetăţi.
Vezi harta cu evenimentele care au condus la scrierea Epistolei lui Pavel către Filipeni
Timotei. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 16,1. Tânărul evanghelist fusese cu Pavel la Filipi (Faptele Apostolilor 16,11.12), aşa că cei care se convertiseră la început îl cunoşteau personal. O vizită mai târzie îl făcuse cunoscut şi membrilor care se alăturaseră după aceea bisericii. În afară de această salutare comună, nu există nici o indicaţie că Timotei era coautor al epistolei. Faptul că începând cu Filipeni 1,3 Pavel vorbeşte la persoana întâi sugerează că el a fost singurul autor.
Robi. [,,Slujitori”, KJV; Niţulescu; G. Galaction]. Gr. douloi (vezi Romani 1,1). Unii sugerează că folosind termenul acesta cu privire la sine, Pavel se poate să se fi gândit la frecventul obicei grecesc, de eliberare a unui sclav prin cumpărarea lui de către un zeu. Se aranja o tranzacţie comercială fictivă pe temeiul căreia sclavul trebuia să plătească la tezaurul templului preţul răscumpărării sale, bani pe care el economisise. Proprietarul şi sclavul mergeau apoi la templu: proprietarul primea preţul de răscumpărare, iar despre sclav se zicea că este vândut zeului. În felul acesta sclavul devenea proprietatea acelui zeu; dar practic acum el era liber. Pavel se considera proprietatea lui Isus Hristos, ,,cumpărat cu un preţ” (1 Corinteni 6,20; 7,23), ,,izbăvit” [,,eliberat” KJV; ,,scutit” Niţulescu, ,,scăpat” G. Galaction], dar în ciuda acestei libertăţi, el ştia că nu îşi aparţine (1 Corinteni 6,20), ci că era cumpărat de Hristos, care îl iubise şi Se dăduse pe Sine pentru El (Galateni 2,20). Acest act de cumpărare nu era ceva fictiv, înşelător, ci o realitate vie; trupul şi mintea apostolului fuseseră răscumpărate din sclavia păcatului şi a lui Satana, din mândrie şi prejudecată, din robia faptelor legii şi ale firii, şi aduse sub controlul deplin al Stăpânului oamenilor (vezi Romani 7,14–25).
Sfinţii. Gr. hagioi (vezi comentariul de la Romani 1,7). Observaţi că scrisoarea este adresată tuturor membrilor bisericii din Filipi. Pavel nu doreşte ca vreunul să se simtă neglijat.
În Hristos Isus. Vezi comentariul de la Romani 8,1; 1 Corinteni 1:2; Efeseni 1:1.
Episcopii. Gr. episkopoi (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 20,28).
Diaconii. Gr. diakonoi (vezi comentariul de la Marcu 9,35), un cuvânt care înseamnă slujitori,
nu ca poziţie în societate, ci ca activitate. Cuvântul acesta este uneori folosit special pentru slujitorul Evangheliei (1 Corinteni 3,5; 2 Corinteni 3,6; Efeseni 3,7). Faptul că Pavel îi recunoaşte în mod special pe aceşti slujitori ai biserici locale avea fără îndoială să sporească prestigiul lor în ochii celorlalţi credincioşi. Nu există aici nici un indiciu cum că un episcop avea autoritate asupra mai multor biserici, aşa cum s-a petrecut în istoria de mai târziu a bisericii. Dimpotrivă, erau mai mulţi în biserica locală din Filipi. Vezi Vol. VI, pp. 25, 26.