1:18 Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.
Ce ne pasă? [,,Atunci ce?”, KJV; ,,Cum dar?”, traducerea Niţulescu; ,,Dar ce este?”, G. Galaction]. Pavel întâmpină situaţia creată de cele două tipuri de predicare şi întreabă curajos ,,Ce înseamnă toate acestea?”
Oricum. [,,Cu toate acestea”, KJV; ,,În orice chip”, traducerea Niţulescu; ,,Nimic altceva”, G. Galaction]. Sau ,,numai că” (RSV). Apostolul începe să vorbească despre rezultatul unic al celor două căi prin care este proclamat Hristos.
De ochii lumii. Gr. prophasis, ,,motiv fals prezentat”, ,,pretext”, de la prophaino, ,,a arăta” sau profemi,,a vorbi”, ambele rădăcini sugerând o corectitudine de faţadă, care ascunde un motiv ascuns, în cazul acesta o predicare zeloasă a lui Hristos, săvârşită cu intenţia de a-i face necazuri lui Pavel.
Hristos este propovăduit. Pavel era optimist. El privea în orice împrejurare la partea bună. Ar fi preferat ca doar oamenii care-L iubeau pe Hristos să-L proclame. Totuşi, decât nimic, era dispus să accepte şi predicarea celor care nu-L iubeau cu adevărat. Chiar şi un creştinism propovăduit imperfect era un mare progres faţă de păgânismul brutal. Şi care este rezultatul acestei propovăduiri? Hristos este vestit, istoria vieţii Sale este povestită. Deşi motivele predicatorilor pot fi îndoielnice, rezultatul poate fi o biruinţă pentru Hristos.
Mă bucur de lucrul acesta. În această a doua referire la bucurie în epistola aceasta (compară cu v. 4) bucuria lui Pavel are un caracter tolerant şi iertător. El nu se lăsa iritat de furia împotrivitorilor săi. Se putea bucura de binele pe care Dumnezeu îl scotea din rău, chiar dacă acesta era produs de adversarii săi. Pentru el predicarea lui Hristos era lucrul cel mai important din lume.
Şi mă voi bucura. Bucuria lui Pavel nu era doar de moment. El avea să bucure în continuare de succesul predicatorilor care i se împotriveau, ca şi de succesul celor care predicau ,,din bunăvoinţă”.