1:15 Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă; dar alţii din bunăvoinţă.
Unii. Acest cuvânt introduce o altă idee; aceşti ,,unii” nu trebuie incluşi printre cei ,,mulţi” din
v. 14.
Propovăduiesc pe Hristos. Pavel se referă aici la două categorii care proclamă numele Mântuitorului: 1) cei care fac lucrul acesta din gelozie faţă de Pavel; 2) cei care fac lucrul acesta mânaţi de motive bune. Hristos este propovăduit în ambele situaţii. De aceea, nu se poate ca prima categorie să fi fost alcătuită din iudaizanţi, care niciodată nu sunt descrişi astfel de Pavel (vezi Vol. VI, pp. 33, 52–54).
Din pizmă şi din duh de ceartă. [,,Invidie şi ceartă”, KJV; ,,Din ură şi pricire”, traducerea Niţulescu]. Sau ,,invidie şi rivalitate”. Apostolul nu pomeneşte cauza acestei rivalităţi. Totuşi, se pare că exista chiar şi la Roma o partidă care era geloasă pe influenţa lui Pavel şi socotea că acesta era un bun prilej de a micşora influenţa apostolului şi de a-şi întări poziţia. El era în închisoare, iar ei aveau acces la cea mai mare parte a poporului.
Era uşor pentru ei ca, sub pretenţii plauzibile, să insinueze că Pavel avea ţinte vanitoase şi să exercite o influenţă necuvenită sau să ia poziţie hotărâtă împotriva lui, în favoarea propriilor lor păreri. Se poate chiar ca ei să fi fost de acord cu el în ce priveşte doctrina, dar, mânaţi de duşmănie, căutau să-i facă rău.
Întrucât aceşti oameni pretindeau că-L propăvăduiesc pe Hristos, era greu de analizat motivele lor. Dacă exista vreo grupă de iudei care susţineau doctrinele esenţiale ale Evangheliei, dar erau dornici de ceartă au privire la unele lucruri de mică importanţă, fiind în acelaşi timp înverşunaţi împotriva lui Pavel din cauza interesului său pentru neamuri, atunci o astfel de partidă încerca să-L proclame pe Hristos şi totuşi să nutrească împotriva lui Pavel acele sentimente rele pe care apostolul le pune în seama lor.
Bunăvoinţă. Unii proclamau tot mai mult Evanghelia din bunăvoinţă pentru apostol. Fraţii aceştia aveau o stimă deosebită pentru Pavel datorită rolului său important în evanghelizarea lumii. Probabil că îşi sporeau activitatea pentru că cea a lui Pavel se diminuase. O astfel de bunăvoinţă este spiritul care ar trebui să fie manifestat între slujitorii Evangheliei. Când unul din ei nu mai poate lucra, ar trebui să se ofere alţii pentru a-i lua locul şi pentru a duce lucrarea lui mai departe.