1:2 către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către Biserica din casa ta:
Sora. [,,Iubita”, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea ,,sora”, adică o soră din biserică. Pavel îi acordă sorei Aphia o poziţie egală cu a sa şi a lui Filimon. Înălţarea femeii este una din marile contribuţii aduse de către creştinism neamului omenesc, acesta fiind unul din multele cazuri din Noul Testament în care este scoasă în evidenţă demnitatea femeii. În cele mai multe societăţi păgâne femeia era limitată la un fel de sclavie, dar creştinismul a emancipat-o din starea aceasta şi i-a acordat o poziţie de egalitate socială şi spirituală cu soţul ei. Bunul mers al multor cămine creştine, şi chiar necreştine, poate fi considerat o urmare a învăţăturilor inspirate ale lui Isus Hristos.
Arhip. Având în vedere strânsa legătură pe care o avea Arhip cu Filimon şi cu Apfia, se poate ca el să fi fost fiul lor. Pavel vorbeşte despre Arhip ca ,,tovarăşul” său ,,de luptă”, datorită puternicei sale conduceri în biserică. Poate că el cârmuise biserica din Colose în timpul absenţei lui
Epafra, conducătorul ei de drept (Coloseni 4:17).
Biserica. Gr. ekklesia (vezi Matei 18:17).
Casa ta. Unii cred că aceasta este o referire la slujitori şi la ceilalţi membrii ai gospodăriei lui Filimon. Alţii însă consideră că Pavel se referă la o biserică creştină care se aduna pentru închinare în căminul acesta. Că în biserica primară credincioşii se adunau să se închine în case particulare este evident din Noul Testament. De pildă, casa Mariei din Ierusalim (Faptele Apostolilor 12:12), căminul lui Priscila şi a lui Acuila din Roma (Romani 16:1–3), casa lor din Efes (1 Corinteni 16:19) şi casa lui Nimfa din Laodicea (Coloseni 4:15). În oraşele mari se ţineau în acelaşi timp mai multe servicii de închinare în diferite case. Pavel ştia că întreaga biserică va fi interesată de revenirea lui Onisim. Scrisoarea aceasta a fost fără îndoială citită în auzul lor, căci probabil toţi aveau nevoie de sfatul ei pentru a-şi da seama care era datoria lor creştină cu privire la acest sclav. Faptul că locuinţa lui Filimon era destul de mare pentru ca o biserică întreagă să se adune în ea, sugerează că el era un om înstărit şi cu influenţă socială.