1:16 Căci, după cum aţi băut paharul mâniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfânt, tot aşa, toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, şi vor fi ca şi când n-ar fi fost niciodată.
După cum aţi băut. Unii susţin că prima propoziţie este adresată Israeliţilor care băuseră paharul mâniei lui Dumnezeu pentru păcatele lor (Isaia 51,17). Poporul lui Dumnezeu fusese pedepsit; tot aşa vor fi şi păgânii. Alţii consideră că întrucât Obadia se ocupă îndeosebi cu Edomiţii, cuvintele acestea se referă la ei. Expresia ,,pe muntele Meu cel sfânt” ar putea atunci să facă aluzie la scenele de petrecere şi beţie cum probabil au avut loc la sărbătoarea din Ierusalim după căderea lui Iuda.
Necurmat. Ebr. tamid. Pentru o definiţie a lui tamid vezi comentariul la Daniel 8,11. Nu se poate să se fi vizat perpetuitatea, deoarece după ce neamurile vor fi băut ,,vor fi ca şi când n-ar fi fost niciodată”. În loc de tamid, multe manuscrise ebraice spun sabib, ,,de jur împrejur”. LXX spune ,,vin”, probabil de la chemer, oarecum asemănător în scrierea ebraică cu tamid.
N-ar fi fost. LXX spune: ,,vor fi ca şi cum n-ar exista.” Expresia denotă nimicire deplină. Naţiunile în opoziţie cu Dumnezeu vor înceta să mai existe.
Cuvintele acestei expresii au fost adesea folosite pentru a descrie soarta finală a nelegiuiţilor (vezi comentariile lui Ellen White de la finele acestui capitol). Nelegiuiţii vor fi pe deplin anihilaţi. ,,Şi sufletul şi trupul” vor fi nimicite ,,în gheenă” (Matei 10,28). Aceasta este ,,moartea a doua” (Apocalipsa 20,13-15). Biblia nu ne dă nici o garanţie pentru doctrina unui iad care arde veşnic în care cei pierduţi vor suferi pedeapsa fără de sfârşit.
-3-
Nimicirea nelegiuiţilor nu va fi un act de putere arbitrară din partea lui Dumnezeu doar pentru ca El să-Şi arate autoritatea şi suveranitatea morală. Într-adevăr, ea va constitui o desfăşurare a puterii Lui suverane, dar o manifestare necesară din cauză că cei neevlavioşi în mod regretabil şi-au format caractere care îi fac să fie cu totul necorespunzători pentru sfinţenia şi curăţia căminului celor răscumpăraţi. Va fi chiar un act de îndurare cruţarea lor de o existenţă care ar fi cât se poate de respingătoare şi urâtă pentru natura lor rea (vezi GC 36, 37; DA 107, 763, 764; SC 18).