9:1 Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis:
Luna întâi. Ziua exactă nu este dată, dar este luna în care a fost ridicat Cortul Întâlnirii, luna care a precedat recensământul.
Anului al doilea. Considerat fiind şi al doilea. Primul a fost anul în care a avut loc Exodul.
9:2 Copiii lui Israel să prăznuiască Paştele la vremea hotărâtă.
Paştele. În mod evident primul după darea Legii. Problema ritualului necurăţiei la care aceste observaţii sunt introductive pare să fie nouă (versetele 6-8).
9:3 Să le prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a patrusprezecea zi a lunii acesteia, seara; să le prăznuiţi după toate legile, şi după toate poruncile privitoare la ele.
Seara. Literal, ,,între seri”. Exacta însemnătate a acestei expresii este greu de determinat (vezi comentariul pentru Exod 12,6). Aceeaşi expresie se mai află şi în Exod 16, 12; 29,39.41; 30,8; Numeri 28,4.
Legile. Vezi Exod 12,3-28.42-29 şi compară cu 1 Corinteni 5,7; Coloseni 1,14; Efeseni 1,7.
9:4 Moise a vorbit copiilor lui Israel, să prăznuiască Paştele.
Verset ce nu a fost comentat.
9:5 Şi au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe care le dăduse lui Moise Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
9:6 S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştele în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
De un mort. Deci, necurat (capitolul 19,11). Ca în capitolul 5,2; 6,11, cuvântul ebraic redat aici ca ,,trup mort” este nephesh, ,,suflet”.
Nu putea prăznui. Un om necurat care lua parte la o serbare de jertfire trebuia să fie ,,nimicit” din poporul Lui (Levitic 7,20). Despre ,,nimicit” vezi comentariul pentru Exod 12,15.
9:7 Şi oamenii aceia au zis lui Moise: Noi suntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?
Verset ce nu a fost comentat.
9:8 Moise le-a răspuns: Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul.
Să văd. Moise n-a dat nici o soluţie fără să caute călăuzirea divină (Numeri 15,34; 27,5; Levitic 24,12).
9:9 Şi Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
9:10 Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului.
Urmaşii. Aceasta este o prevedere pentru generaţiile viitoare.
9:11 Şi, să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a patrusprezecea, seara; să le mănânce cu azime şi ierburi amare.
Ziua a patrusprezecea. Era dată o lună pentru pregătirea de a serba Paştele.
9:12 Să nu lase din ele nimic până a doua zi dimineaţa, şi să nu frângă nici un os din ele. Să le prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paşte.
Să nu frângă nici un os. Vezi Exod 12,46 şi compară cu Psalmi 34,20; Ioan 19,36.
9:13 Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, şi totuşi nu prăznuieşte Paştele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui.
Să fie nimicit. Vezi comentariul pentru Geneza 17,14; Exod 12,15.
9:14 Dacă un străin, care locuieşte între voi, prăznuieşte Paştele Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşte. Aceeaşi lege să fie între voi, pentru străin ca şi pentru băştinaş.
Un străin. Literal, ,,omul care stă puţin timp”, unul care îşi stabilise domiciliul printre iudei. Unui străin, ,,de alt neam” (care derivă dintr-un cuvânt ebraic diferit), nu i s-ar fi îngăduit să mănânce Paştele (Exod 12,45.48).
9:15 În ziua când a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întâlnirii; şi, de seara până dimineaţa deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc.
Cortul Mărturiei (engleză). Expresia ebraică redată astfel se află numai aici, şi ca ,,tabernacol al mărturiei” în Numeri 17,7.8; 18,2; 2 Cronici 24,6. Expresia obişnuită este ,,Cortul Întâlnirii” (KJV) sau ,,Cortul Adunării” (RSV).
Mărturia. Cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu şi puse în chivot. Această Lege morală, Decalogul, a fost temelia de piatră pe care era întemeiat Iudaismul. Norul acoperea acea parte a sanctuarului unde se afla chivotul în care era aşezată Legea sfântă, cele Zece Porunci.
Înfăţişarea unui foc. În Geneza 15,17, Dumnezeu este reprezentat printr-o metaforă asemănătoare.
9:16 Totdeauna era aşa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui foc.
Verset ce nu a fost comentat.
9:17 Când se ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
9:18 Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra cortului.
După porunca Domnului. Literal, ,,după gura lui Iehova”. Nu ni se spune dacă era dată o poruncă orală. În orice caz, îndepărtarea norului anunţa timpul ridicării taberei.
9:19 Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului, şi nu porneau.
Verset ce nu a fost comentat.
9:20 Când norul rămânea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
9:21 Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa, şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.
Verset ce nu a fost comentat.
9:22 Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămâneau tăbărâţi, şi nu porneau; şi când se ridica, porneau şi ei.
Sau un an. Cuvântul tradus ,,an” este în mod literal ,,zile”, substantivul plural spre a sugera o perioadă nedefinită. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus diferit în Geneza 4,3; 40,4. Vezi şi Leviticul 25,29, unde expresia ,,împlinirea unui an” derivă din acelaşi cuvânt ,,zile”.
Istoria dependenţei bisericii de călăuzirea personală a lui Dumnezeu este cea mai atrăgătoare. Dumnezeu a ales itinerariul, locurile de odihnă şi durata de şedere a fiecăruia. Semnul vizibil al prezenţei Sale în pustie trebuia să fi fost cel mai încurajator, oferind o puternică îmbărbătare în credinţă. Cât priveşte învăţăturile în legătură cu norul, vezi Exod 13,21; 14,19.20.24; Leviticul 16,2; Neemia 9,19.
Comentariile lui Ellen G. White 12 DA 771
9:23 Tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.
Verset ce nu a fost comentat.