4:1 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
4:2 Numără pe fiii lui Chehat dintre copiii lui Levi, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
Fiii lui Chehat. Chehat era al doilea fiu al lui Levi. Descendenţii lui sunt enumeraţi în al doilea rând în capitolul 3,19.27, după gherşoniţi. După cum leviţi au fost deosebiţi din Israel pentru slujire sfântă, tot aşa sunt deosebiţi acum chehatiţii de restul leviţilor pentru însărcinări mai sfinte.
4:3 de la vârsta de treizeci de ani în sus, până la vârsta de cincizeci de ani, pe toţi cei destoinici să facă vreo slujbă la cortul întâlnirii.
Vârsta de treizeci de ani. Bărbaţii aveau să fie în floarea vieţii lor fizice, şi tocmai potriviţi pentru lucrarea de a duce Cortul Întâlnirii şi echipamentul lui. În capitolul 8,23-26, vârsta este dată între 25 şi 50 de ani. Scriitorii de mai târziu raportează încă o ajustare, atribuită lui David, care începea serviciul la vârsta de 20 de ani (1 Cronici 23,24.27; 2 Cronici 31,17; Ezra 3,8). Un scriitor apocrif menţionează de asemenea acest lucru (1 Ezdra 5,28). Porunca aceasta, care dă începutul la 30 de ani, se poate că a fost o măsură temporară. Treizeci de ani marcau vârsta la care un iudeu era considerat matur şi gata să-şi asume orice răspundere a drepturilor şi privilegiilor lui (Luca 3,23). Peste vârsta de 50 de ani levitul nu mai era legat de slujbă, ci doar să ajute la Cortul Întâlnirii după puterea lui (Numeri 8,25.26).
Destoinici. (engleză: ,,toţi cei care intră la oaste). De la un cuvânt ebraic folosit pentru oaste în rânduri ordonate şi folosit astfel iar şi iar în Scripturi. El mai poate fi tradus şi ,,război” referinduse la serviciul combatant în care trebuie să se angajeze recruţii şi ofiţerii lor. În versetul acesta el se referă la îndatoririle sacre ale unui ostaş al lui Dumnezeu. Creştinul de azi înţelege aceasta ca fiind serviciul ostaşului crucii.
4:4 Iată slujbele fiilor lui Chehat, în cortul întâlnirii: ele privesc Locul prea sfânt.
Locul Prea Sfânt. Adică, chivotul, masa punerii înainte, sfeşnicul, altarele, perdelele şi diferite obiecte ale Sanctuarului. Expresia ebraică este cea dată pentru locul Prea Sfânt din Exod 26,33.
4:5 La pornirea taberei, Aaron şi fiii lui să vină să dea jos perdeaua dinăuntru, şi să acopere cu ea chivotul mărturiei;
Perdeaua. Vezi Exod 35,12; 39,34; Luca 23,45. Referirea de aici este la perdeaua care desparte Sfânta de Sfânta Sfintelor (Exod 26,31-33). Prima perdea, pentru uşa Cortului Întâlnirii, a fost încredinţată în grija gherşoniţilor (Numeri 4,25).
4:6 să pună deasupra ei o învelitoare de piele de viţel de mare, şi să întindă pe deasupra un covor făcut în întregime din materie albastră; apoi să pună drugii chivotului.
Albastră. Chivotul era singurul obiect din mobilierul sfânt, care era acoperit cu o învelitoare albastră (sau violetă) când era purtat din loc în loc, pentru a fi însemnat în mod distinct.
Drugii. Drugii cu care era purtat chivotul, se pare că niciodată nu erau scoşi din verigi (Exod 25,14.15). Se presupune că Aaron şi fii lui intrau în Sfânta Sfintelor pentru a-l acoperi.
4:7 Să întindă un covor albastru peste masa pâinilor pentru punerea înainte, şi deasupra să pună străchinile, căţuile, ceştile şi potirele pentru jertfele de băutură; deasupra să fie şi pâinea care se pune necurmat înaintea Domnului;
Masa pentru punerea pâinilor înainte. Literal ,,masa feţei”, care înseamnă ,,masa Prezenţei”,
referindu-se la pâinea care era pusă înaintea Domnului.
Străchinile şi căţuile. Vezi Exod 25,29.
Pâinea… necurmată. Expresia aceasta nu se mai găseşte în Biblie. Explicaţia se află în Exod
25,30, în armonie cu cuvintele literale de aici: ,,Pâinea continuităţii”. Compară cu termenii Noului Testament, care înseamnă ,,pâinile pentru punerea înainte” (Matei 12,4; Marcu 2,26; Luca 6,4) şi ,,pâinile pentru punerea înainte” (Evrei 9,2).
4:8 peste toate aceste lucruri să întindă un covor cărămiziu, şi să-l acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să pună drugii mesei.
Covor cărămiziu. Acesta este o învelitoare în plus peste ce fusese folosit pentru alte articole.
4:9 Să ia un covor albastru, şi să acopere sfeşnicul, candelele lui, mucările lui, cenuşarele lui şi toate vasele lui pentru untdelemn, care se întrebuinţează pentru slujba lui;
Sfeşnicul. Acest nume complet se mai întâlneşte în Exod 35,14. Cât priveşte sfeşnicul sau candelabrul, vezi comentariul pentru Exod 25,31. Mucările. Vezi Exod 25,38. Cenuşarele. Acelaşi cuvânt este tradus ,,cădelniţe” (cap. 16,6) şi ,,tigăi pentru cărbuni” (versetul 14; Exod 27,3; 2 Regi 25,15). Se poate referi la tigăi, sau farfurioare de metal.
4:10 să-l pună cu toate uneltele lui într-o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să-l pună pe targă.
Targă. Poate că se referă la drugii care erau puşi în verigi pentru cărat (Exod 30,4.5). Acelaşi cuvânt este tradus ,,prăjină” în Numeri 13,23 şi ,,jug” în Numeri 1,13.
4:11 Peste altarul de aur să întindă un covor albastru, şi să-l acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
Altarul de aur. Altarul tămâierii acoperit cu aur (Exod 30,3).
4:12 Să ia apoi toate uneltele întrebuinţate pentru slujbă în sfântul locaş, şi să le pună într-un covor albastru, şi să le acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să le pună pe targă.
Uneltele pentru slujbă. Uneltele, cuţitele, vasele, cratiţele, etc., ce erau folosite la Cortul Întâlnirii. Unii comentatori aplică expresia aceasta la ,,îmbrăcămintea pentru slujbă” amintită în Exod 31,10.
4:13 Să ia cenuşa din altar, şi să întindă peste altar un covor de purpură;
Altar. Adică altarul de bronz pentru jertfa arderii de tot (Exod 27,1-3). Un covor de purpură. Învelitoare de purpură sau roşu închis poate să fi fost folosită ca un semn distinctiv, pentru că acesta era altarul arderilor de tot care stătea în curte, şi nu în Sfânta.
Versetul acesta vorbeşte despre luarea ,,cenuşii”. Mulţi comentatori nu spun nimic despre acesta, pentru că înţelesul cuvântului nu este sigur. Rădăcina verbului este folosită numai de unsprezece ori în Vechiul Testament şi de obicei este redat prin ,,a îngrăşa” sau ,,va fi îngrăşat” sau ,,săturat” (Proverbe 11,25; 13,4; 28,25; Isaia 34,7). Substantivul se află de şapte ori şi este tradus fără excepţie cu ,,grăsime”. Aceeaşi rădăcină, folosită de opt ori şi considerată ca substantiv deosebit, este tradusă prin ,,cenuşă”. Adjectivul este redat în Vechiul Testament de trei ori prin ,,gras”. Toate acestea sugerează că referirea poate fi făcută la grăsimea sau untura arsă care se aduna de la jertfele arderilor de tot.
4:14 să pună deasupra toate uneltele pentru slujba lui, tigăile pentru cărbuni, furculiţele, lopeţile, lighenele, toate uneltele altarului, şi deasupra să întindă o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
Lighenele. Acestea erau pentru sângele care trebuia să fie stropit pe altar. Amos 6,6 are acelaşi cuvânt pentru paharele cu vin. În cazul acela, el poate sugera fie culoare roşie a vinului, fie ebrietatea băutorilor.
4:15 După ce Aaron şi fiii lui vor isprăvi de acoperit sfântul locaş şi toate uneltele sfântului locaş, fiii lui Chehat să vină, la pornirea taberei, ca să le ducă; dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să nu moară. Acestea sunt lucrurile pe care au să le ducă fiii lui Chehat din cortul întâlnirii.
După ce. Nici unui levit nu îi era îngăduit să se atingă de lucrurile sfinte până nu erau acoperite şi împachetate de Aaron şi preoţii lui. Leviţii urmau apoi pur şi simplu să ridice pachetele şi să le transporte (versetele 12-14).
Să le ducă. Leviţii erau purtătorii obişnuiţi (2 Samuel 15,24). În două ocazii neobişnuite au fost făcute alte aranjamente (1 Samuel 6,8; 2 Samuel 6,3). Să nu se atingă de lucrurile sfinte. Cuvântul tradus ,,lucruri sfinte” probabil că este un termen colectiv care se referă la toate obiectele sacre.
4:16 Eleazar, fiul preotului Aaron, să aibă sub privegherea lui untdelemnul pentru sfeşnic, tămâia mirositoare, darul de pâine de toate zilele şi untdelemnul pentru ungere; să aibă în grija lui tot cortul şi tot ce cuprinde el, sfântul locaş şi uneltele lui.
Eleazar. După cât se pare, Eleazar a fost răspunzător pentru transportul lucrurilor sfinte şi în
general pentru purtarea lor de grijă.
Untdelemn. Vezi comentariul pentru Exod 27,20.
Tămâia mirositoare. Vezi comentariul pentru Exod 30,34.
Darul de pâine de toate zilele. Această jertfă de pâine sau mâncare poate fi identică cu ,,darul de mâncare” adus de două ori pe zi împreună cu jertfa pentru arderea de tot (Exod 29,38-41; Neemia 10,33) sau mai probabil darul de mâncare pentru ungerea preoţilor (Levitic 6,20-23).
4:17 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
Şi lui Aaron. Aaron a fost instruit de Iehova deoarece datoria preoţilor era de a-i supraveghea pe chehatiţi.
4:18 Să nu cumva să puneţi neamul familiilor Chehatiţilor în primejdie să fie nimicit din mijlocul Leviţilor.
Să nu… fie nimicit – Să nu pricinuiţi uciderea chehatiţilor prin neglijarea îndatoriri voastre de supraveghere. Dacă preoţii erau neglijenţi, chehatiţi ar fi urmat probabil pilda lor şi atunci ar fi căzut sub condamnare. Aaron şi chehatiţii erau din aceeaşi seminţie. Totuşi lucrurile sfinte nu puteau fi atinse şi chehatiţii nici nu puteau privi spre unele din ele. De aceea, în răspunderea morală preoţii care aveau ungerea erau obligaţi să fie un exemplu, pentru că ei erau răspunzători de fraţii lor mai umili. Tot aşa, slujbaşii în biserica creştină trebuie să fie întotdeauna exemple de viaţă biruitoare şi de deplină consacrare faţă de adevăr, asemenea lui Hristos.
4:19 Iată ce să faceţi pentru ei, ca să trăiască şi să nu moară când se vor apropia de Locul prea sfânt: Aaron şi fiii lui să vină, şi să pună pe fiecare din ei la slujba şi sarcina lui.
Ca să trăiască. Răsplata pentru cel credincios, aşa cum este făgăduită astăzi, este nemurirea, al cărei izvor este în Isus Hristos (Matei 19,17.29; Ioan 1,4; 6,17, Apocalipsa 21,27).
Să pună pe fiecare. În lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie supunere faţă de voia Sa. Noi nu trebuie să refuzăm a primi anumite sarcini, numai din cauză că înclinaţia noastră este alta.
4:20 Să nu intre ei să învelească lucrurile sfinte, ca să nu moară.
Verset ce nu a fost comentat.
4:21 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Moise. Aaron a conlucrat la aducerea la îndeplinire a cerinţelor (versetele 1, 19, 34).
4:22 Numără şi pe fiii lui Gherşon, după casele părinţilor lor, după familiile lor;
Fii lui Gherşon. Erau numai doi (capitolul 3,21). Lucrarea de a transporta toate perdelele şi covoarele era în sarcina gherşoniţilor (versetele 24-28), care foloseau în scopul acesta două care cu boi (capitolul 7,7).
4:23 şi anume, să faci numărătoarea, începând de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, a tuturor celor ce sunt în stare să împlinească vreo slujbă în cortul întâlnirii.
Verset ce nu a fost comentat.
4:24 Iată slujbele familiilor Gherşoniţilor, slujba pe care vor trebui s-o facă şi ce vor trebui să ducă.
Verset ce nu a fost comentat.
4:25 Să ducă covoarele cortului şi cortul întâlnirii, învelitoarea lui şi învelitoarea de piele de viţel de mare, care se pune deasupra, perdeaua de la uşa cortului întâlnirii;
Covoarele. Cele zece covoare care alcătuiau învelitoarea interioară a Cortului Întâlnirii (Exod
26. 1, 2).
Cortul Întâlnirii. Scândurile cortului cădeau în sarcina merariţilor (versetul 31), dar cele unsprezece covoare de păr de capră care le acoperă, acestea sunt cele la care se referă aici (vezi Exod 26,7.8).
Piele de viţel de mare. Învelitoarea exterioară (Exod 26,14; vezi Exod 25,5).
Perdeaua de la uşă. Vezi comentariul pentru Exod 26,36.
4:26 pânzele curţii şi perdeaua de la uşa porţii curţii, de jur împrejurul cortului şi altarului, funiile lor şi toate uneltele care ţin de ele. Şi ei să facă toată slujba privitoare la aceste lucruri.
Pânzele curţii. Vezi comentariul pentru Exod 27,9.
Uşa porţii. Vezi comentariul pentru Exod 27,16.
Uneltele. Vezi comentariul pentru Exod 27,19.
4:27 În slujbele lor, fiii Gherşoniţilor să fie sub poruncile lui Aaron şi fiilor lui, pentru tot ce vor duce şi pentru toată slujba pe care vor trebui s-o facă; în grija lor să daţi tot ce au de dus.
Poruncile lui Aaron. Literal, ,,prin gura lui Aaron”, adică la porunca lui. Preoţii trebuiau să dea poruncile necesare gherşoniţilor (capitolul 3,6.7).
4:28 Acestea sunt slujbele familiilor fiilor Gherşoniţilor în cortul întâlnirii, şi ce au ei de păzit sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
Itamar. Itamar era supraveghetorul şef atât al gherşoniţilor, cât şi al merariţilor (versetul 33). Răspunderea era personal a lui.
4:29 Să faci numărătoarea fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor;
Fiilor lui Merari. Erau numai două familii din acestea (capitolul 3,33).
4:30 şi anume, să faci numărătoarea, începând de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cinci zeci de ani, a tuturor celor ce sunt în stare să facă vreo slujbă în cortul întâlnirii.
Vreo slujbă. Acelaşi cuvânt este tradus ,,oştire” în versetul 3.
4:31 Iată ce este dat în grija lor şi ce au ei de dus, pentru toate slujbele din cortul întâlnirii: scândurile cortului, drugii lui, stâlpii lui, picioarele lui;
În grija. Sarcina merariţilor era să transporte adevăratul schelet al Cortului Întâlnirii însuşi. Şi ei foloseau care (capitolul 7,8). Sarcinile lor aveau să fie mult mai grele decât cele ale gherşoniţilor, pentru că lucrurile pe care le cărau ei erau constituite din cele mai solide părţi ale construcţiei, împreună cu accesoriile lor.
Scânduri. Vezi comentariul pentru Exod 26,15.
Drugi. Vezi comentariul pentru Exod 26,26.
Stâlpi. Vezi comentariul pentru Exod 26,32.
Picioarele. Adică, pentru scândurile Cortului Întâlnirii, precum şi pentru stâlpi. Vezi comentariul pentru Exod 26,19.
4:32 stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor, funiile lor, toate uneltele care ţin de ei şi tot ce este rânduit pentru slujba lor. Să spuneţi pe nume lucrurile care sunt date în grija lor şi pe care le au ei de purtat.
Stâlpii curţii. Cât priveşte stâlpii şi picioarele vezi Exod 27,1-12.
Ţăruşii. Vezi Exod 27,19; 38,20.
Funiile. Vezi comentariul pentru Exod 35,18.
Pe nume. Adică, repartizarea individuală a fiecărui lucru în parte, pentru fiecare persoană în parte.
4:33 Acestea sunt slujbele familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele pe care au să le facă ei în cortul întâlnirii, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
Verset ce nu a fost comentat.
4:34 Moise, Aaron şi mai marii adunării au făcut numărătoarea fiilor Chehatiţilor, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
Mai marii adunării. Literal, prinţii adunării” (Numeri 16,2; 31,13; Exod 16,22; Iosua 9,15). Numărătoarea. Nu toţi bărbaţii descendenţi din Chehat, ci numai cei între 30 şi 50 de ani (capitolul 4,35).
4:35 şi anume a tuturor acelora care, de la vârsta de treizeci de ani în sus, până la vârsta de cincizeci de ani, erau în stare să facă vreo slujbă în cortul întâlnirii.
Verset ce nu a fost comentat.
4:36 Cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost două mii şapte sute cinci zeci.
Verset ce nu a fost comentat.
4:37 Aceştia sunt cei ieşiţi la numărătoare din familiile Chehatiţilor, toţi cei ce făceau vreo slujbă în cortul întâlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea, după porunca Domnului dată prin Moise.
Verset ce nu a fost comentat.
4:38 Fiii lui Gherşon ieşiţi la numărătoare, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
Verset ce nu a fost comentat.
4:39 de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, şi anume toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în cortul întâlnirii,
Verset ce nu a fost comentat.
4:40 cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, după casele părinţilor lor, au fost două mii şase sute treizeci.
Ieşiţi la numărătoare. Numărul dat în acest verset este ceva peste o treime din cei de parte bărbătească, sau toţi cei care erau în stare să facă slujbă (capitolul 3,22).
4:41 Aceştia sunt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Gherşon, toţi cei ce făceau vreo slujbă în cortul întâlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
4:42 Cei ieşiţi la numărătoare dintre familiile fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
Verset ce nu a fost comentat.
4:43 de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în cortul întâlnirii,
Verset ce nu a fost comentat.
4:44 cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost trei mii două sute.
Verset ce nu a fost comentat.
4:45 Aceştia sunt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Merari; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise.
Verset ce nu a fost comentat.
4:46 Toţi aceia dintre Leviţi a căror numărătoare au făcut-o Moise, Aaron şi mai marii lui Israel, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
Verset ce nu a fost comentat.
4:47 de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cinci zeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă şi să ducă cortul întâlnirii,
În stare să facă vreo slujbă. Unii susţin că este vorba cântarea corului levit însoţit de instrumente muzicale, în timpul serviciilor de jertfă. Este bine a se observa că vârsta este de la 30 de ani în sus. Aceasta este vârsta la care a început Isus lucrarea Sa (Luca 3,23).
Poruncile precise prin care se împărţeau sarcinile fiecărei seminţii, trib şi indivizi, cu vârsta specificate pe grupe, conţin o învăţătură pentru biserica de astăzi. În 1 Corinteni 12, apostolul Pavel vorbeşte despre ,,daruri spirituale” (versetul 1), ,,felurite daruri” (versetul 4) şi ,,felurite lucrări” (versetul 6), dar este ,,acelaşi Dumnezeu” care lucrează totul în toţi, ,,acelaşi Duh”. Tot aşa şi ,,trupul este unul”, deşi are ,,multe mădulare” (versetul 12), şi toate trebuie să lucreze în mod armonios, ca să nu fie nici o dezbinare. Unitatea organizată a bisericii din pustie îşi are duplicatul ei în biserică cu membrii ei botezaţi în legătură vitală cu Duhul Sfânt care armonizează totul într-un singur trup, chiar trupul lui Isus Hristos.
Comentariile lui Ellen G. White 15 PP 705
4:48 toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost opt mii cinci sute optzeci.
Verset ce nu a fost comentat.
4:49 Le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise, arătând fiecăruia slujba pe care trebuia s-o facă şi ce trebuia să ducă; le-au făcut numărătoarea după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.