30:1 Moise a vorbit căpeteniilor seminţiilor copiilor lui Israel, şi a zis: Iată ce porunceşte Domnul.
Căpeteniile seminţiilor. În cap. 1,4.16; 7,2 etc., se face referire la aceiaşi oameni. Sunt folosite diferite expresii, ,,căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri” (Deutronom 5,23), ,,toată adunarea copiilor lui Israel” (Iosua 18,1; 22,12), ,,căpeteniile întregului popor” (Iosua 20,2), ,,tot Israelul” (1 Samuel 7,5), ,,toate căpeteniile lui Israel, căpeteniile seminţiilor” (1 Cronici 28,1), ,,bătrânii lui Israel şi toate căpeteniile seminţiilor, capii familiilor copiilor lui Israel” (2 Cronici 5,2), ,,căpetenii şi bătrâni” (Ezra 10,8).
30:2 Când un om va face o juruinţă Domnului, sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.
O juruinţă. O asigurare sau făgăduinţă de a-I da ceva lui Dumnezeu: făgăduinţa unei slujiri personale, ca a lui Iacov la Betel (Geneza 29,20; 31,13), consacrarea de către Ana a fiului ei (1 Samuel 1,11), juruinţa lui Iefta cu privire la fiica lui (Judecători 11,30.39).
Se va lega. O obligaţie, aceea a abţinerii de la vin, mâncare etc. (vezi 1 Samuel 14,24; Psalmi 132,2; Fapte 23,21). Verbul ebraic este adesea folosit cu sensul de ,,a lega”, ,,a întemniţa”, a ,,înhăma”.
Să nu-şi calce cuvântul. Literal, ,,să nu dezlege cuvântul făgăduielii sale”, în sensul de ,,a elibera”, ,,a se elibera de obligaţie”, ,,a face legal”, ,,a profana”. A nu aduce la îndeplinire o juruinţă solemnă faţă de Dumnezeu este un act de josnică ingratitudine şi o neglijenţă păcătoasă (Deutronom 23,21; Eclesiast 5,4; Matei 5,33). Este mai bine ca omul să nu facă nici o juruinţă, decât să promită şi să nu împlinească (Eclesiast 5,2-5).
30:3 Când o femeie va face o juruinţă Domnului şi se va lega printr-o făgăduială, în tinereţea ei şi în casa tatălui ei,
Când o femeie va face o juruinţă. O femeie nemăritată era considerată ca fiind sub stăpânirea tatălui ei şi din cauza aceasta nu era liberă să-şi facă planuri şi să ia hotărâri fără sfatul şi consimţământul acestuia. Femeile în vârstă necăsătorite nu sunt amintite.
30:4 şi tatăl ei va afla de juruinţa pe care a făcut-o ea şi de făgăduiala cu care s-a legat, dacă nu-i zice nimic în ziua când află de juruinţa ei, toate juruinţele ei vor fi primite, şi orice făgăduială cu care s-a legat ea, va fi primită;
Nu-i zice nimic. Literal ,,a fi liniştit”, sau ,,a nu obiecta nimic”. Juruinţele ei vor fi primite. Nu era de competenţa tatălui să anuleze nici o parte a juruinţei, dacă nu avea de obiectat când auzea despre ea, sau când fiica lui i-a adus-o la cunoştinţă.
30:5 dar dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduielile cu care se va fi legat ea, nu vor avea nici o tărie; şi Domnul o va ierta, pentru că nu i-a dat voie tatăl ei.
În ziua. Adică de îndată ce aude.
Nu-i dă voie. Pentru a face obligatorie juruinţa sau făgăduiala era nevoie de consimţământul tatălui. Dacă, aflând despre juruinţă, el nu zicea nimic, tăcerea lui era considerată ca un consimţământ. Dacă tatăl făcea obiecţiuni, tânăra fată era liberă de juruinţa sau legământul ei, nemaifiind obligată să-l aducă la îndeplinire.
30:6 Când se va mărita, după ce a făcut juruinţe sau după ce s-a legat printr-un cuvânt ieşit de pe buzele ei,
Când se va mărita. Aceeaşi regulă urma să se aplice şi unei tinere femei logodite, care mai locuia în casa tatălui ei, pentru că un bărbat logodit avea drepturi în legătură cu mireasa lui logodită. De exemplu, dacă ea comitea adulter, era omorâtă cu pietre întocmai ca şi când ar fi avut loc deja căsătoria. Ea şi toată averea ei erau considerate ca aparţinând logodnicului ei (Deutronom 22,23.24, vezi şi Matei 1,19.20).
A făcut juruinţe. Literal, ,,şi juruinţele ei sunt asupra ei”. Juruinţa putea să fi fost luată înainte de logodirea ei şi pe atunci avea consimţământul tatălui ei. Acum ea este logodită şi legal se afla sub jurisdicţia logodnicului ei, iar acesta putea cere să renunţe la juruinţa ei.
30:7 şi bărbatul ei va lua cunoştinţă de lucrul acesta, şi nu-i va zice nimic în ziua când va lua cunoştinţă de ele, juruinţele ei vor rămâne în picioare; şi făgăduielile cu care se va fi legat ea vor rămâne în picioare;
Verset ce nu a fost comentat.
30:8 dar dacă bărbatul ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, el va desfiinţa juruinţa pe care a făcut-o şi cuvântul scăpat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea; şi Domnul o va ierta.
Dacă bărbatul ei. Compară cu v.5, unde este aplicat acelaşi principiu unei fiice în casa tatălui ei, ca unei logodnice în legătură cu logodnicul ei.
30:9 Juruinţa unei femei văduve sau despărţite de bărbat, făgăduinţa cu care se va fi legat ea, va rămâne în picioare pentru ea.
Femei văduve. Atât o văduvă, cât şi o femeie divorţată erau libere să facă juruinţe şi să le aducă la îndeplinire. Totuşi, o văduvă sau o femeie divorţată, care se întorcea în casa tatălui ei şi era sub ocrotirea lui avea să fie din nou supusă autorităţii lui. Cuvântul tradus ,,despărţită” este, literal, ,,a da drumul”. Regulile din Deutronom 24,1 sunt presupuse şi aici.
30:10 Când o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruinţe sau se va lega cu vreun jurământ,
Verset ce nu a fost comentat.
30:11 şi bărbatul ei va afla de lucru acesta, dacă nu-i zice nimic şi n-o opreşte, toate juruinţele ei vor rămâne în picioare, şi toate făgăduinţele prin care se va fi legat ea, vor rămâne în picioare;
Juruinţele ei. Dacă juruinţa a fost făcută pe când mai trăia soţul, într-un caz, sau înainte ca soţia să divorţeze, în celălalt caz, şi nu se făcuse obiecţiune, atunci juruinţa trebuia să fie adusă la îndeplinire de femeia care a făcut-o. Schimbarea stării civile nu afecta juruinţele obligatorii anterioare.
30:12 dar dacă bărbatul ei nu le primeşte în ziua când află de ele, orice juruinţă şi orice făgăduială ieşite de pe buzele ei nu vor avea nici un preţ, bărbatul ei nu le-a primit; şi Domnul o va ierta.
Nu vor avea nici un preţ. O văduvă sau o femeie divorţată nu era răspunzătoare pentru juruinţele anulate anterior de bărbatul ei.
30:13 Bărbatul ei poate întări şi bărbatul ei poate desfiinţa orice juruinţă, orice jurământ cu care se leagă ea ca să-şi mâhnească sufletul.
Verset ce nu a fost comentat.
30:14 Şi anume, dacă nu-i zice nimic zi de zi, după ce află de lucrul acesta, el întăreşte astfel toate juruinţele şi toate făgăduielile cu care s-a legat ea; le întăreşte pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a aflat de ele.
Dacă nu-i zice nimic. Tăcerea lui, când îşi dădea pe deplin seama de ce făcuse ea, stabilea şi confirma juruinţele ei.
30:15 Dar dacă nu le primeşte, după ce a trecut ziua în care le-a aflat, va fi vinovat de păcatul nevestei lui.
Va fi vinovat. Toată răspunderea era a lui, ea era eliberată. Pentru natura vinovăţiei asumate şi ritualul cerut spre a se elibera de ea, vezi Levitic 5,4-10.
Comentariile lui Ellen G. White
1,2 4T 471
2 AA 74
30:16 Acestea sunt legile pe care le-a dat lui Moise Domnul, ca să aibă putere între un bărbat şi nevasta lui, între un tată şi fata lui, când ea este în tinereţe şi acasă la tatăl ei.
Verset ce nu a fost comentat.