30:5 dar dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduielile cu care se va fi legat ea, nu vor avea nici o tărie; şi Domnul o va ierta, pentru că nu i-a dat voie tatăl ei.
În ziua. Adică de îndată ce aude.
Nu-i dă voie. Pentru a face obligatorie juruinţa sau făgăduiala era nevoie de consimţământul tatălui. Dacă, aflând despre juruinţă, el nu zicea nimic, tăcerea lui era considerată ca un consimţământ. Dacă tatăl făcea obiecţiuni, tânăra fată era liberă de juruinţa sau legământul ei, nemaifiind obligată să-l aducă la îndeplinire.