24:4 Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pământ, şi ai cărui ochi sunt deschişi:
Celui Atotputernic. De la Şaddai, un cuvânt cu privire la înţelesul căruia a fost foarte multă discuţie. ,,Cel Atotputernic” a fost adoptat ca un echivalent convenţional în traducere şi este redat aşa în toate locurile, probabil datorită adoptării latinescului omnipotens de către Ieronim. Unii cercetători evrei cred că numele se trage din rădăcina care înseamnă ,,darnic”. Dacă este aşa, folosirea acestui cuvânt ca titlu pentru Dumnezeu arată plinătatea şi bogăţia harului Său. El mai arată spre Dumnezeu ca spre Cel care Se îngrijeşte în mod generos de toate nevoile noastre.
Cel care cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi. Literal, ,,căzând jos şi cu ochii lui neacoperiţi”. Înţelesul pare să fie că el a căzut cu faţa la pământ, dar că ochii lui au rămas deschişi. Acest îndoit fenomen fizic înseamnă control al Duhului Sfânt. Compară cu experienţa lui Saul (1 Samuel 19,23.24), a lui Ezechiel (Ezechiel 1,28), a lui Daniel (Daniel 8,17.18; 10,8-19), a lui Ioan (Apocalipsa 1,17). Unii se mai gândesc şi la experienţa lui Adam (Geneza 2,21) şi Avraam (Geneza 15,12) ca fiind similare. Balaam a adormit şi Dumnezeu i-a vorbit în timp ce era în situaţia aceasta. Este desigur adevărat că oricare ar fi fost poziţia corpului său, fie culcat, fie în picioare, simţurile lui naturale au rămas inoperante şi perceperea lui senzorială era controlată de Duhul lui Dumnezeu.