24:1 Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvânteze pe Israel, şi n-a mai alergat ca în celelalte rânduri la descântece; ci şi-a întors faţa spre pustie.
Domnul găseşte cu cale. Balaam era deja pe deplin conştient de plăcerea Domnului (cap. 23,20).
La descântece. Balaam se retrăsese de două ori să caute o întâlnire cu Dumnezeu (vezi cap. 23,3.15).
Spre pustie. Adică spre tabăra lui Israel pe câmpiile Moabului (cap. 22,1). El nu s-a mişcat din locul lui, de lângă altarele de pe Peor. Aşa cum privea spre tabăra lui Israel, mintea era pregătită să primească solia lui Iehova. El ştia că nu putea face altfel decât să îngăduie Duhului lui Dumnezeu să vină asupra lui. Mărturisind că este un profet al lui Dumnezeu, el a trebuit să rostească solia lui Dumnezeu.