2:1 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
Şi lui Aaron . Aceste instrucţiuni au fost adresate atât lui Moise, cât şi lui Aaron. Moise este amintit singur în versetul 34. Deoarece Aaron şi fiii săi aveau să împacheteze lucrurile spre a fi purtate de chehatiţi, este numai firesc că şi el trebuia să fie informat (capitolul 4,5.15). Capitolul 2 conţine raportul aranjamentelor de aşezare în tabăra din pustie a seminţiilor. Poziţia celor patru subîmpărţiri ale lui Levi este dată în capitolul 3,23.29.35.38. Diagrama alăturată arată aranjarea seminţiilor lui Israel în raport cu Sanctuarul:
Dan, Aşer, Neftali, Levi (merariţii) la nord, Efraim, Iuda, Manase, Levi (ghersoniţii) la vest, Isahar, Beniamin, Zabulon, Levi (fiii lui Aaron) la est, Levi (chehatiţii), Ruben, Simeon, Gad la sud.
Vezi imaginea următoare.
2:2 Copiii lui Israel au să tăbărască fiecare lângă steagul lui, sub semnele casei părinţilor lui; să tăbărască în faţa şi împrejurul cortului întâlnirii.
Lângă steagul Lui. Vezi comentariul pentru capitolul 1,52. Semnele. Steagul aparţinea unei grupări mai mari (versetele 3, 10, 18, 25), deşi fiecare gupă de familie avea ,,semnul” ei. Împrejurul. Porunca de a păzi sfinţenia împrejurimilor Sanctuarului a fost prescrisă cu stricteţe şi tărie.
2:3 La răsărit, tabăra lui Iuda, cu steagul ei, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Iuda, Nahşon, fiul lui Aminadab,
La răsărit (,,de soare răsare” - versiunea engleză). O astfel de expresie dublă este obişnuită în limba ebraică. De exemplu, în Exod 26,18 se spune literal ,,pentru partea de sud, înspre miazăzi”.
Iuda. Ca seminţie însemnată, lui Iuda i s-a repartizat poziţia de onoare. Unii sugerează că numele de Iuda vine de la un verb ,,a lăuda”, de la cuvintele lui Lea la naşterea lui (Geneza 29,35). Cu privire la el, Iacov a proorocit: ,,Iuda, tu vei primi laudele fraţilor tăi” (Geneza 49,8).
2:4 cu oştirea lui, alcătuită din şaptezeci şi patru de mii şase sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Verset ce nu a fost comentat.
2:5 Lângă el să tăbărască seminţia lui Isahar, şi mai marele fiilor lui Isahar, Netaneel, fiul lui Ţuar,
Verset ce nu a fost comentat.
2:6 cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi patru de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
Verset ce nu a fost comentat.
2:7 apoi seminţia lui Zabulon, şi mai marele fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
Verset ce nu a fost comentat.
2:8 cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi şapte de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Verset ce nu a fost comentat.
2:9 Toţi cei din tabăra lui Iuda, ieşiţi la numărătoare, sunt o sută optzeci şi şase de mii patru sute de bărbaţi, după oştirea lor. Ei să pornească cei dintâi.
Verset ce nu a fost comentat.
2:10 La miazăzi, tabăra lui Ruben, cu steagul ei, şi cu oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur,
Ruben. Seminţia aceasta a tăbărât pe partea de sud, literal, ,,spre sud”. Cele patru puncte cardinale au fost numite din punctul de vedere al unei persoane cu faţa spre răsărit. Ruben era cel mai mare dintre cei doisprezece fii ai lui Iacov (Geneza 35,23), dar a pierdut onoarea şi prerogativele întâiului născut din cauza instabilităţi caracterului.
2:11 cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi şase de mii cinci sute de bărbaţi, ieşiţi la numărătoare.
Verset ce nu a fost comentat.
2:12 Lângă el să tăbărască seminţia lui Simeon şi mai marele fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
Verset ce nu a fost comentat.
2:13 cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi nouă de mii trei sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
Verset ce nu a fost comentat.
2:14 apoi seminţia lui Gad, şi mai marele fiilor lui Gad, Elisa, fiul lui Deuel,
Verset ce nu a fost comentat.
2:15 cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Verset ce nu a fost comentat.
2:16 Toţi cei din tabăra lui Ruben, ieşiţi la numărătoare, sunt o sută cincizeci şi unu de mii patru sute cincizeci de oameni, după oştirile lor. Ei să pornească în al doilea rând.
Verset ce nu a fost comentat.
2:17 Apoi va porni cortul întâlnirii, împreună cu tabăra Leviţilor, aşezată în mijlocul celorlalte tabere. Pe drum vor ţine şirul în care au tăbărât, fiecare la rândul lui, după steagul lui.
În mijlocul celorlalte tabere. Dacă ordinea amintită în acest capitol arată de marş, Leviţi cu Sanctuarul au urmat după taberele lui Iuda şi Ruben. Raportul adevăratului lor marş, totuşi, (capitolul 10,14-21) plasează Cortul Întâlnirii şi perdelele curţii între primele două tabere ale lui Iuda şi Ruben. Acestea erau trimise înainte, în aşa fel încât ele să poată fi montate, gata să primească ,,Sanctuarul”, adică lucrurile sfinte, chivotul, altarele, etc., care urmau după Ruben, aflat în centrul taberei în marş. Nu este posibil a se determina dacă leviţii şi Sanctuarul l-au precedat pe Ruben şi grupa lui, sau au urmat după el. În timpul marşului, ca în tabără, diferitele subîmpărţiri sub steagurile lor respective se păstrau în formaţie strictă.
La rândul lui. Literal, ,,fiecare ins după mâna lui”. Expresia ,,după mâna Iordanului” (capitolul 13,29 ebraică) este tradusă în KJV ,,pe coasta Iordanului” (vezi şi Deutronom 23,12 şi Ieremia 6,3), unde cuvântul ,,mână” este tradus în ambele cazuri ,,loc”.
2:18 La apus, tabăra lui Efraim, cu steagul său, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,
Tabăra lui Efraim. Al doilea fiu al lui Iosif (Geneza 41,52; 46,20), Efraim, a fost considerat printre fiii lui Iacov, binecuvântat de el, care i-a dat şi întâietate asupra lui Manase (Geneza 48,1.5.13.14.17.20). Numele este asociat cu verbul ,,a aduce fructe”, ,,a fi robitor”, împreună cu substantivul care descrie ,,o ţară rodnică”, în cereale sau păşune.
2:19 cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci de mii cinci sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Verset ce nu a fost comentat.
2:20 Lângă el să tăbărască seminţia lui Manase şi mai marele fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahţur,
Verset ce nu a fost comentat.
2:21 cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi două de mii două sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
Verset ce nu a fost comentat.
2:22 apoi seminţia lui Beniamin şi mai marele fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,
Verset ce nu a fost comentat.
2:23 cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi cinci de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Verset ce nu a fost comentat.
2:24 Toţi cei din tabăra lui Efraim, ieşiţi la numărătoare, sunt o sută opt mii o sută de oameni, după oştirile lor. Ei să pornească în al treilea rând.
Verset ce nu a fost comentat.
2:25 La miază noapte, tabăra lui Dan, cu steagul ei, şi cu oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai,
Tabăra lui Dan. Dan era fiul lui Iacov şi Bilha (Geneza 30,6; 35,25). Înţelesul numelui este ,,judecător”. Rădăcina lui înseamnă ,,a judeca, a acţiona ca un judecător”. Rădăcina arabă echivalentă înseamnă ,,a fi ascultător, a fi supus” precum şi ,,a guverna, a recompensa”. Poziţia înălţată a lui Dan în împrejurările acestui verset este în mare contrast cu adâncimea la care el a căzut după aceea. Pentru că s-a aşezat printre păgâni, el a fost eliminat din socoteala sfântă şi nu-şi are parte printre cele douăsprezece seminţii ale Noului Ierusalim (vezi Judecători 18; Apocalipsa 7,5-8).
2:26 cu oştirea lui, alcătuită din şaizeci şi două de mii şapte sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Verset ce nu a fost comentat.
2:27 Lângă el să tăbărască seminţia lui Aşer şi mai marele fiilor lui Aşer. Paguiel, fiul lui Ocran,
Verset ce nu a fost comentat.
2:28 cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi unu de mii cinci sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
Verset ce nu a fost comentat.
2:29 apoi seminţia lui Neftali, şi mai marele fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan,
Verset ce nu a fost comentat.
2:30 cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi trei de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
Verset ce nu a fost comentat.
2:31 Toţi cei din tabăra lui Dan, ieşiţi la numărătoare, sunt o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute de oameni. Ei să pornească cei din urmă, după steagul lor.
Verset ce nu a fost comentat.
2:32 Aceştia sunt copiii lui Israel ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor. Toţi cei ieşiţi la numărătoare, şi care au alcătuit taberele, după oştirile lor, au fost şase sute trei mii cinci sute cincizeci.
Verset ce nu a fost comentat.
2:33 Leviţii, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul, n-au intrat la numărătoare în mijlocul copiilor lui Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
2:34 Şi copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe care le dăduse lui Moise Domnul. Aşa tăbărau ei, după steagurile lor; şi astfel porneau la drum, fiecare după familia lui, după casa părinţilor lui.
Aşa tăbărau ei. Mulţimea care a ieşit din Egipt ajunsese acum ca o oştire disciplinată în marş, grupată după seminţie, case şi familii.
Capitolele 1 şi 2 ne dau formaţia şi disciplina oştirii israelite. Centrul atenţiei era Cortul Întâlnirii, locul de locuit al lui Dumnezeu. Iehova era în mijlocul lor (Deutronom 4,7; 23,14; Psalmi 78,52.53; compară cu Romani 8,31), garanţia nădejdii, securităţii şi progresului. El era Ocrotitorul lor (Osea 11,10), puternic să elibereze (Isaia 49,25.26). El era pentru ei lumină pentru noapte şi o umbrire plăcută pentru timpul zilei (Isaia 4,5). Toate aceste gânduri se concentrau în Cortul Întâlnirii, locul unde locuia Dumnezeu.
Teama sfântă şi respectul pe care îl inspira Cortul Întâlnirii se datora faptului că Iehova locuia acolo. Separarea locaşului divin de umblarea obişnuită a vieţii a ajutat să inspire respect pentru autoritate şi un simţământ de disciplină printre oameni. Astăzi biserica este ca o oştire în marş şi Iehova este cu ea (vezi 2 Corinteni 6,16; 1 Petru 2,9).
Comentariile lui Ellen G. White 2,17 PP 375