15:1 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
15:2 Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Când veţi intra în ţara pe care v-o dau ca să vă aşezaţi locuinţele în ea,
Când veţi intra în ţară. Cuvintele acestea lămuresc faptul că legislaţia prescrisă aici nu era pentru pustie şi că Israel era sigur că va intra în ţara făgăduită. De aceea, presupunem că referirea nu este pentru întreaga adunare (cap. 14,31), ci pentru cei tineri care n-au fost condamnaţi să moară în pustie.
15:3 şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc, fie o ardere de tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie, sau la sărbătorile voastre, ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre un miros plăcut Domnului,
Jertfă mistuită pe foc. Adică o jertfă arsă pe altar fie integral, fie parţial.
Ardere de tot. Această jertfă era arsă în întregime. În fiecare dimineaţă şi seară un miel jertfit era în felul acesta pentru întreaga adunare (Exod 29,38-40; vezi comentariul pentru Levitic 1,3).
O jertfă. Această este jertfa de mulţumire (pace), după cum apare din v.8 (vezi Exod 18,12; Levitic 3; 7,5.8). Împlinirea unei juruinţe. La explicaţia expresiei ,,o jertfă”, aceasta este o jertfă de mulţumire (pace) adusă conform juruinţei de bună voie a cuiva (Levitic 7,16; 22,21). La sărbătorile voastre. Ocazii potrivite pentru jertfe suplimentare (vezi Levitic 23; Numeri 29,39). Un miros plăcut. Pentru viaţa creştinului ca o mireasmă, vezi comentariul pentru 2 Corinteni 2,15.
15:4 cel ce îşi va aduce darul său Domnului să aducă Domnului ca dar de mâncare a zecea parte dintr-o efă de floare de făină frământată într-un sfert de hin de untdelemn;
Dar de mâncare. Cuvântul ebraic care înseamnă ,,dar” sau ,,tribut” a însemnat la început orice fel de jertfă (vezi Geneza 4,4). La Sinai acesta a fost limitat la jertfele de mâncare. A zecea parte dintr-o efă. Adică un omer, a zecea parte dintr-o efă (Exod 16,36) sau 2 ? litri. Sfert de hin. Ceva mai puţin decât quart (aproximativ un litru, n.trad.).
15:5 iar vin pentru jertfa de băutură la arderea de tot sau la jertfă, să aducă un sfert de hin de fiecare miel.
Jertfa de băutură. Dintr-o rădăcină care înseamnă ,,a vărsa” (Ieremia 7,18; Osea 9,4). Se mai foloseşte despre obiect turnat din metal (Isaia 40,19), substantivul derivat este tradus ,,chip cioplit” şi ,,chip turnat” (Isaia 41,29; 48,5; Ieremia 10,14; 51,17).
Fiecare miel. Dacă erau mai mulţi miei, jertfa de băutură şi jertfa de mâncare erau sporite în consecinţă. Aceasta era aşa în special în ziua de Sabat (cap 28,4-9). Nu se face aici nici o referire la sare, totuşi ea trebuie să fi fost adăugată, deoarece omiterea ei de la orice jertfă era oprită (Levitic 2,13).
15:6 Pentru un berbec, să aduci ca dar de mâncare două zecimi de efă din floarea făinii frământată într-o treime de hin de untdelemn,
Pentru un berbece. Acesta era considerat ca o jertfă mult mai acceptabilă decât aceea a unui miel. El era însoţit de jertfe de mâncare şi băutură mai mari, proporţional cu mărimea animalului.
15:7 şi să faci o jertfă de băutură de o treime de hin de vin, ca dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
Vin. Este posibil că uneori libaţiunea era vărsată peste jertfă. Mai târziu ea era vărsată de jur împrejurul altarului (Iosif Flavius, Antiquities III 9,4). O treime de hin ar fi aproape 1,2 litri.
15:8 Dacă aduci un viţel, fie ca ardere de tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruinţe, sau ca jertfă de mulţumire Domnului,
Ardere de tot. Aceasta era o jertfă de bunăvoie şi era privită ca fiind acceptabilă din partea lui Dumnezeu. Ea nu era adusă ca împlinire a unei juruinţe, ci pur şi simplu ca un semn de iubire faţă de Dumnezeu.
15:9 să aduci ca dar de mâncare, împreună cu viţelul, trei zecimi de efă din floarea făinii, frământată într-o jumătate de hin de untdelemn,
Dar de mâncare. Un minchah sau jertfă din cereale. Astfel de jertfe creşteau în proporţie până la măsura arderilor de tot cu care erau aduse, o măsură pentru un miel (v.4), mai mult pentru un berbece (v.6) şi pentru un viţel, trei zecimi de efă de floare de făină cu o jumătate de hin de untdelemn.
15:10 şi să faci o jertfă de băutură de o jumătate de hin de vin: aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
15:11 Aşa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru fiecare miel sau ied.
Verset ce nu a fost comentat.
15:12 După numărul vitelor, aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor.
După numărul. Măsura jertfelor de mâncare şi băutură era stric prescrisă şi rânduită.
15:13 Aşa să facă lucrurile acestea orice băştinaş, când va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
Băştinaş. Adică israelit.
15:14 Dacă un străin care locuieşte la voi, sau care se va găsi în viitor în mijlocul vostru, aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, s-o aducă în acelaşi fel ca voi.
Un străin. Un flotant (cap. 9,14). Septuaginta redă ,,prozelit”.
15:15 Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atât pentru voi cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmaşii voştri: cu străinul să fie ca şi cu voi, înaintea Domnului.
O singură lege. Adică pentru jertfe. Cu străinul să fie. Mai târziu, iudeii au interpretat aceasta ca neincluzând dreptul la sinedriu sau în conciliul de la Ierusalim.
15:16 O singură lege şi o singură poruncă să fie atât pentru voi cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi.
O singură lege şi o singură poruncă. Această atitudine liberală a fost cumpănită pentru a încuraja pe străini să devină prozeliţi ai religiei iudaice şi să-i asigure că vor fi trataţi cum se cuvine şi că iudeii îi vor primi cu braţele deschise.
15:17 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
15:18 Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Când veţi intra în ţara în care vă voi duce,
Verset ce nu a fost comentat.
15:19 şi când veţi mânca pâine din ţara aceea, să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul.
Pâine din ţară. Adică ceea ce a produs ţara (vezi Psalmi 104,14.15).
15:20 Ca dar ridicat să aduceţi o turtă din pârga plămădelii voastre; s-o aduceţi cum aduceţi darul care se ia întâi din arie.
O turtă. Aceasta nu era pusă pe altar, ci era dată preoţilor şi era adusă ca jertfă prin ridicare (cap. 18,8). Ele erau numite ,,jertfe ridicate”, pentru că erau ridicate în sus la prezentarea înaintea Domnului în calitate de Creator şi Dătător al tuturor lucrurilor bune.
15:21 Din pârga plămădelii voastre să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul din neam în neam.
Verset ce nu a fost comentat.
15:22 Dacă păcătuiţi fără voie, şi nu păziţi toate poruncile pe care le-a făcut cunoscut lui Moise Domnul,
Verset ce nu a fost comentat.
15:23 tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua când a dat Domnul porunci şi mai târziu din neam în neam;
A poruncit Domnul prin Moise. Cuvântul ,,Moise” a fost adăugat de traducători. El nu există în textul ebraic. Textul este clar şi fără el.
15:24 dacă păcatul a fost făcut fără voie, şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul său de mâncare şi cu jertfa sa de băutură, după rânduielile aşezate; să mai aducă şi un ţap ca jertfă de ispăşire.
Fără voie. Adică neplanificat sau fără intenţie din partea păcătosului. Cuvântul ebraic înseamnă păcat făcut fără voie (Levitic 4,2).
Fără să ştie. Literal, ,,de privirile” (vezi Levitic 4,13), adică un păcat personal în general necunoscut.
15:25 Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel şi li se va ierta; căci au păcătuit fără voie, şi şi-au adus darul lor, o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului şi o jertfă de ispăşire înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-au săvârşit fără voie.
Ispăşire. Din acelaşi cuvânt ebraic tradus şi ,,tronul harului”, însemnând în primul rând ,,a acoperi”. Este semnificativ că întreaga adunare pare să fie cuprinsă în acest păcat al unei singure persoane şi în jertfa adusă pentru el. Aceasta este subliniat în versetul 26.
15:26 Se va ierta întregii adunări a copiilor lui Israel, şi străinului care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie.
Verset ce nu a fost comentat.
15:27 Dacă unul singur a păcătuit fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat.
Unul singur. Literal, ,,suflet de viaţă”, adică o fiinţă care are viaţă.
O capră. În Leviticul 4,28 este specificată ,,o iadă”, nefiind amintită vârsta.
15:28 Preotul să facă ispăşire pentru cel ce a păcătuit fără voie înaintea Domnului; când va face ispăşire pentru el, i se va ierta.
Verset ce nu a fost comentat.
15:29 Atât pentru băştinaşul dintre copiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, să fie aceeaşi lege, când va păcătui fără voie.
Verset ce nu a fost comentat.
15:30 Dar dacă cineva, fie băştinaş fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său,
Cu voie. Literal, ,,cu mâna ridicată”, cu intenţie expresă (Deutronom 17,12; Psalmi 19,13). Nimicit. Sistemul jertfelor nu prevedea ispăşire pentru împotrivirea deliberată faţă de voia şi poruncile lui Dumnezeu.
15:31 căci a nesocotit cuvântul Domnului, şi a călcat porunca Lui; va fi nimicit şi îşi va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui.
A nesocotit cuvântul. Compară cu experienţa lui David din 2 Samuel 12,9; vezi şi Proverbe 13,13; 19,16.
15:32 Când erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strângând lemne în ziua Sabatului.
Strângând lemne. Păzirea Sabatului zilei a şaptea a săptămânii creaţiunii a fost obligatorie în pustie ca şi în Ţara sfântă (Exod 16,27-30), iar pedeapsa pentru profanare era moartea (Exod 31,14.15; 35,2). În pustie, cu clima ei caldă, focul nu era necesar pentru căldură şi nu trebuia să fie aprins în Sabat (vezi Exod 16,23; 35,3). Fapta acestui om a fost clar săvârşită cu intenţie, de aceea este o ilustrare a felului de păcat despre care se vorbeşte în Numeri 15,30.
15:33 Cei ce-l găsiseră strângând lemne, l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea.
Adunarea. Adică la sfatul bătrânilor care reprezentau adunarea (Exod 18,25.26).
15:34 L-au aruncat în temniţă, căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă.
Ce trebuiau să-i facă. Indiscutabil, pedeapsa era moartea (Exod 31,14; 35,2). Dar atunci nu era clar cum trebuia să fie aplicată. Moise a dorit o explicaţie în această privinţă.
15:35 Domnul a zis lui Moise: Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără.
Să-l ucidă cu pietre. Aceasta este pedeapsa pentru crime mari (Levitic 20,2; 24,14). Omul acesta a fost cel dintâi care a călcat Sabatul de la darea Legii, cel puţin cât priveşte raportul biblic.
15:36 Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.
A murit. Atitudinea lui dispreţuitoare a fost cea care a adus pedeapsa severă. El a călcat Sabatul în mod deliberat.
15:37 Domnul a zis lui Moise:
Verset ce nu a fost comentat.
15:38 Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le să-şi facă, din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor, şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor.
Un ciucure la colţuri. Literal, ,,la aripile” veşmintelor lor, referindu-se probabil la poalele hainei (vezi Matei 14,36; Marcu 6,56). Cuvântul tradus aici astfel este folosit pentru placa de aur de pe fruntea lui Aaron (Exod 28,36). În Ieremia 48,9, el este tradus cu ,,aripi”, iar în Ezechiel 8,3, ,,zulufi” de păr.
15:39 Când veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el, şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi târâţi la curvie.
Să vă uitaţi la el. Ciucurii urmau să reamintească mereu poporului că ei aparţin lui Dumnezeu, iar îmbrăcămintea, alături de celelalte practici, trebuia să urmeze principiile pe care El le-a împărtăşit.
15:40 Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi, şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru.
Fiţi sfinţi. Sfinţenia nu este atinsă prin păzire exterioară, precum purtarea de franjuri sau panglici, ci numai prin ascultare de voia lui Dumnezeu.
15:41 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.
Domnul Dumnezeul vostru. Adică ,,Iehova, Dumnezeul vostru”. Această expresie este redată de două ori în acest verset scurt. Poate că a fost subliniată astfel avându-se în vedere înclinaţia poporului de a se închina şi sluji altor zei.
Comentariile lui Ellen G. White
15 PP 507
30 PK 304
32-35 PP 409
38 3T 171
1T 524