13:1 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Domnul a vorbit. Este clar din Deutronom 1,22 că aici Dumnezeu răspunde unei cereri făcute la început de popor.
13:2 Trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor.
Canaan. Ţara făgăduită lui Avraam (Geneza 17,8), lui Iacov (Geneza 48,3.4; Psalmi 105,10.11) şi lui Moise (Exod 6,4). Dumnezeu îi avertizează pe izraeliţi să asculte de legile Sale şi să nu pângărească ţara ca să nu fie alungaţi din ea întocmai ca locuitorii ei de mai înainte (Levitic 18,3.24-28; compară cu Ezechiel 16,29).
13:3 Moise i-a trimis din pustia Paran, după porunca Domnului; toţi oamenii aceştia erau căpetenii ale copiilor lui Israel.
După poruncă. Aceasta a fost dată lui Moise ,,pe vremea când încep să se coacă strugurii” (versetul 20), ceea ce ar plasa această întâmplare aproximativ în luna a cincia a celui de-al doilea an după ce Israel a ieşit din Egipt.
Din pustia Paran. Adică, de la Cades-Barnea (Numeri 32,8; Deutronom 1,19-22; 9,23; Iosua 14,7).
Căpetenii. Conducătorii peste sute şi mii (Exod 18,25) şi căpeteniile seminţiilor (Numeri 1,16) au fost numite astfel. Aceştia, însă, este evident că au fost ,,căpetenii” de trib de o categorie inferioară.
13:4 Iată numele lor: pentru seminţia lui Ruben: Şamua, fiul lui Zacur;
Verset ce nu a fost comentat.
13:5 pentru seminţia lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori;
Verset ce nu a fost comentat.
13:6 pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
Verset ce nu a fost comentat.
13:7 pentru seminţia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif;
Verset ce nu a fost comentat.
13:8 pentru seminţia lui Efraim: Hosea, fiul lui Nun;
Verset ce nu a fost comentat.
13:9 pentru seminţia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu;
Verset ce nu a fost comentat.
13:10 pentru seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi;
Verset ce nu a fost comentat.
13:11 pentru seminţia lui Iosif, seminţia lui Manase: Gadi, fiul lui Susi;
Verset ce nu a fost comentat.
13:12 pentru seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali;
Verset ce nu a fost comentat.
13:13 pentru seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui Micael;
Verset ce nu a fost comentat.
13:14 pentru seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi;
Verset ce nu a fost comentat.
13:15 pentru seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi.
Verset ce nu a fost comentat.
13:16 Acestea sunt numele bărbaţilor, pe care i-a trimis Moise să iscodească ţara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua.
Hosea. Numele acesta poate să fi fost dat lui Hosea din seminţia lui Efraim (versetul 8) la scurt timp după ieşirea copiilor lui Israel din Egipt, altfel, el este folosit cu anticipaţie în Exod 17,9. Numele Hosea înseamnă ,,mântuire” şi Iosua, o formă prescurtată de la Iehosua, ,,Iehova este mântuire”. Numele biblice au de obicei un înţeles (vezi Apocalipsa 2,13.17; 3,12; 14,1; 19,12.13.16; 21,12.14; 22,4).
13:17 Moise i-a trimis să iscodească ţara Canaanului. El le-a zis: Mergeţi de aici spre miazăzi, şi apoi să vă suiţi pe munte.
Spre miazăzi. Literal, ,,în Negeb”, ţara la sud de Palestina (vezi Geneza 12,9). În realitate, iscoadele au plecat de la Cades spre nord, spre a ajunge la ţara de ,,sud”. Cuvântul acesta, dintr-o rădăcină care înseamnă ,,uscat” sau ,,prăjit” este aplicat, de obicei, regiunii pustii de la graniţa sudică a Palestinei. Aceasta era o regiune de tranziţie dintre pustiul sudic şi pământul mai arabil din nord şi, de aceea, bun pentru păscutul vitelor. Regiunea aceasta este şi astăzi cunoscută sub acelaşi nume. Având în vedere faptul că Negeb se află la sud de Palestina, cuvântul a ajuns să fie termenul ebraic obişnuit pentru ,,sud”, cum este tradus de obicei în (RSV).
Pe munte. Regiunea deluroasă din centrul Palestinei (vezi versetul 29).
13:18 Vedeţi ţara, vedeţi cum este ea, cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr;
Verset ce nu a fost comentat.
13:19 vedeţi cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună sau rea; cum sunt cetăţile în care locuieşte: dacă sunt deschise sau întărite;
Verset ce nu a fost comentat.
13:20 cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Fiţi cu inimă, şi luaţi cu voi roade din ţară. Era pe vremea când încep să se coacă strugurii.
Gras. Adică, producător (vezi Neemia 9,25.35).
13:21 Ei s-au suit, şi au iscodit ţara, de la pustia Ţin până la Rehob, pe drumul care duce la Hamat.
Pustia Ţin. Aceasta nu trebuie să fie confundată cu pustia Sin aproape de muntele Sinai (Exod 16,1). Cades era aşezat în pustia Ţin (Numeri 20,1; 27,14; 33,36; 34,3.4; Deutronom 32,51; Iosua 15,1), care era fie inclusă, fie unită cu pustia Paran.
Până la Rehob. Acesta putea să fi fost fie Rehob, aproape de Marea Galileii, fie un altul, mai la nord, aproape de râul Orontes.
13:22 S-au suit pe la miazăzi, şi au mers până la Hebron, unde se aflau Ahiman, Şeşai şi Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan din Egipt.
Pe la miazăzi – În Negeb (vezi versetul 17).
Hebron – O cetate la douăzeci de mile sud de Ierusalim (Judecători 1,10).
Copiii lui Anac – Unii consideră că numele înseamnă ,,copiii gâtului” şi astfel se concluziona că ei erau oameni cu gâtul lung. Cuvântul rădăcină este tradus ,,lanţ”, adică un lanţ pentru gât (Judecători 8,26; Proverbe 1,9; Cântarea cântărilor 4,9). Concluzia este că oamenii aceştia din jurul Hebronului erau oameni înalţi şi subţiri (vezi Deutronom 1,28; 9,2).
13:23 Au ajuns până la valea Eşcol; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugur, şi l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini, au luat şi rodii şi smochine.
Valea Eşcol – Eşcol înseamnă ,,ciorchine”. Acelaşi cuvânt apare în Geneza 40,10; Deutronom 32,32; Isaia 65,8; Mica 7,1.
13:24 Locul acela l-au numit valea Eşcol (Strugure), din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
13:25 S-au întors de la iscodirea ţării după patruzeci de zile împlinite,
Verset ce nu a fost comentat.
13:26 Au plecat şi au ajuns la Moise şi la Aaron, şi la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustia Paran. Le-au adus ştiri, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării.
Verset ce nu a fost comentat.
13:27 Iată ce au istorisit lui Moise: Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere, şi iată-i roadele.
Lapte şi miere – Un termen general de belşug (vezi Exod 3,8; compară cu 13,5; 33,3). Palestina a fost atunci mult mai puţin uscată şi stearpă de cum este astăzi (vezi Geneza 12,6).
13:28 Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile sunt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui Anac.
Dar – Cuvântul tradus aici ,,dar” este unul care sugerează ceva imposibil pentru om. Folosirea lui aici înseamnă lipsa lor de credinţă şi scoate la iveală păcatul lor. Dacă ar fi prezentat numai situaţia de fapt, ei ar fi făcut tot ceea ce li se cerea. Folosind însă acest cuvânt, ei au interpus părerea personală, că sarcina care le stătea în faţă era mai mare decât puterea lui Israel de a o duce la îndeplinire.
13:29 Amaleciţii locuiesc ţinutul de la miază-zi; Iebusiţii şi Amoriţii locuiesc muntele; şi Canaaniţii şi Hetiţii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului.
Amaleciţii – Descendenţi din Esau (vezi Geneza 36,12), ei erau un trib nomad al regiunii pustii la sud de Palestina. Cât priveşte primul lor atac asupra lui Israel, vezi Exod 17,8-18. Hetiţii – Supuşi ai unui imperiu puternic (vezi Geneza 10,15). Iebusiţii – Un popor relativ neînsemnat din apropierea Ierusalimului, mai târziu învins de David (2 Samuel 5,6; vezi Geneza 10,16). Amoriţii – Rămăşiţe ale unui popor pe vremuri puternic. Ei s-au luptat în ţara deluroasă despre care se vorbeşte în Deutronom 1,19.44 şi în alte locuri (Geneza 10,16). Lângă mare – Adică, lângă Marea Mediterană. De-a lungul Iordanului – De-a lungul, sau literal ,,de o parte a” Iordanului (vezi capitolul 2,17).
13:30 Caleb a potolit poporul, care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: Haidem să ne suim, şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!
Caleb – Poate că Iosua era mai mult un războinic decât un orator public (vezi capitolul 14,6).
13:31 Dar bărbaţii care fuseseră împreună cu el au zis: Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.
Verset ce nu a fost comentat.
13:32 Şi au înnegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă.
Au înnegrit – Solia adusă a fost foarte descurajatoare, deşi nu în mod necesar falsă cât priveşte faptele. Cuvântul tradus ,,au înnegrit” înseamnă ,,a inventa”, ,,a răspândi în jur”. Fără îndoială că aparenţele au îndreptăţit raportul cel rău. Din punct de vedere omenesc, cucerirea Canaanului poate să fi părut imposibilă. Dar Dumnezeu le făgăduise ţara şi le-a poruncit să intre în ea şi să o supună. Greşeala lor de a face acum lucrul acesta a reflectat îndoiala cu privire la puterea lui Dumnezeu. Elocventa pledoarie a lui Pavel pentru credinţă se referă la trista experienţă de la Cades-Barnea ca învăţătură plină de însemnătate pentru creştini (Evrei 3,8 la 4,16).
Mănâncă pe locuitorii ei – Înţelesul expresiei tradusă astfel nu este clar. Aceasta cu greu se poate referi la sărăcia ţării ,deoarece tocmai fusese descrisă ca fiind o ţară în care curge lapte şi miere (versetul 27). Ar fi fost o contrazicere a raportului lor că ţara Canaanului era o ţară fertilă (versetul 27). Aluzie la fizicul superior al uriaşilor s-ar părea de asemenea că dezminte raportul lor.
Oameni de statură înaltă – Amos 2,9 îi descrie pe amoriţi aşa de înalţi ca cedrii şi aşa de puternici ca stejarii.
13:33 Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.
Uriaşi – Cuvântul tradus ,,uriaşi” ar putea fi de la ,,a cădea”. Acelaşi cuvânt este folosit în Geneza 6,4. Acesta se poate referi la oameni care cad de sabie şi astfel să se refere la ţara care mănâncă pe locuitori (versetul 32), sau el mai poate însemna oameni a căror statură enormă poate face inimile altora să cadă în groază (vezi Geneza 6,4). Verbul înrudit este folosit spre a exprima moartea violentă (1 Samuel 4,10; 14,13).
Ca nişte lăcuste – În Isaia 40,22 aceeaşi expresie este folosită despre oameni în faţa lui Dumnezeu. Astfel de cuvinte figurate sunt obişnuite în limbile semitice (1 Samuel 24,14; 26,20; 1 Regi 20,27).Comentariile lui Ellen G. White
1-33 PP 387-389; 4T 148-150
1,2 SR 158; HT 148
2 PP 387
7 4T 148
17-25 PP 387
23-29 SR 158
25-27 4T 148
27 PP 387; 5T 376
28 4T 148; 5T 376
28,29 PP 388
30 ML 310; 4T 149; 5T 130, 134, 303, 376, 383
30,31 ED 149; EW 14
30-33 PP 388; SR 159
31 4T 149; 5T 377
32 PP 389
32,33 4T 148; 5T 377
33 4T 150