12:3 Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.
Blând. De la o rădăcină care înseamnă ,,umil”, ,,supus”, ,,smerit”. Acelaşi cuvânt este redat în mod diferit, ca ,,sărman” (Iov 24,4), ,,umil” (Psalmi 9,12) şi ,,smerit” (Proverbe 3,34; 16,19). Trăsătura de caracter descrisă aici ca blândeţe este esenţială pentru conducerea cauzei lui Dumnezeu. Moise nu a fost blând din fire (Exod 2,11-14). Această însuşire a dobândit-o ca rezultat al celor patruzeci de ani petrecuţi în şcoala aspra a pustiei din Madian. Numai un om blând ştie cum să fie supus faţă de Dumnezeu şi faţă de subalternii lui şi în acelaşi timp să fie un conducător curajos şi dinamic. În lucrarea lui Dumnezeu nu este loc pentru un conducător care îşi închipuie că este privilegiul lui de a domina peste lucrătorii lui şi de a le dicta.