11:4 Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă, şi să zică: Cine ne va da carne să mâncăm?
Adunăturii de oameni. Din ebraicul ha’sapheuph, o formă repetată de la verbul ’asaph, ,,a aduna”. Pentru o traducere potrivită s-a sugerat cuvântul ,,oameni de nimic”. Pentru identitatea acestor oameni vezi Exod 12,38 (vezi şi Deutronom 29,11; Iosua 8,35).
I-a venit poftă. Literal, ,,a avea o mare lăcomie” (vezi Psalmi 106,14; 78,29)
Şi copiii lui Israel au început să plângă. Acest comportament a devenit aproape o obişnuit la izraeliţi în momentele neplăcere (Numeri 14,1; Deutronom 1,45; 34,8; Judecători 2,4; 20,23.26; 21,2).
Carne să mâncăm. Când au ieşit din Egipt, izraeliţii aveau multe vite (Exod 12,32.38; 17,3; 34,3; Numeri 32,1). Dar probabil că nu toţi izraeliţi aveau turme şi cirezi mari şi evident că numărul pe care îl aveau nu era suficient pentru a le oferi tuturor o alimentaţie regulată cu carne, chiar dacă aceasta fusese cel mai bun lucru pentru ei.