1:53 Dar Leviţii să tăbărască în jurul cortului întâlnirii, pentru ca să nu izbucnească mânia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel; şi Leviţii să aibă paza cortului întâlnirii.
Mânia. Adică, pentru violarea sfinţeniei Cortului Întâlnirii, care era locaşul lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. În Noul Testament, Sanctuarul sfânt al lui Dumnezeu este creştinul (1 Corinteni 6,19), după cum este şi biserica (1 Corinteni 3,16.17). În amândouă textele, cuvântul tradus ,,Templu” este acela care se aplică exclusiv la Sfânta şi Sfânta Sfintelor, dintre toate celelalte clădiri alăturate din incinta Templului.
Cuvântul tradus ,,mânie” este dintr-o rădăcină din limba siriană şi arabă care înseamnă ,,a sfărâma”, ,,a sparge”. Substantivul feminin este ,,ţandără”, o bucată desfăcută. Aşa că aici mânia lui Dumnezeu conţine ideea despărţirii de biserică a unuia care a păcătuit cu privire la lucrurile sfinte. Leviţii tăbărau de jur împrejurul Cortului Întâlnirii spre a împiedica orice persoană neautorizată să intre în incinta sfântului locaş al lui Dumnezeu. Pe partea din afară a cordonului preoţesc, membrii laici ai lui Israel şi-au ridicat corturile lor după un plan divin care s-a dat. Dumnezeu era în mijlocul lor. Neapropierea de El era scoasă în evidenţă. Numai persoane cu o slujbă deosebită se puteau apropia de El. Acesta era păzit cu stricteţe. Idealul creştin este descoperit de Pavel în Evrei 4. 16, prin care el îndeamnă pe creştini să se apropie ,,cu deplină încredere de scaunul harului”, venind până în prezenţa lui Iehova.
Comentariile lui Ellen G. White
50 3T 345
51 SR 156; 3T 345
52 SR 157
53 3T 345