9:32 Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic şi înfricoşat, Tu care Îţi ţii legământul Tău de îndurare, nu privi ca puţin lucru toate suferinţele prin care am trecut noi, împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, prorocii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău, din vremea împăraţilor Asiriei până în ziua de azi.
Dumnezeule... înfricoşat. Un limbaj asemănător apare în Deuteronom 10,17 şi Neemia 1,5. Pentru cei care refuză îndurarea Lui, Dumnezeu Se manifestă ca Judecător (vezi Apocalipsa 6,14-17).
Care Îţi ţii legământul. Gândul acesta apare şi în Psalmi 89,28 şi Neemia 1,5.
Împăraţii Asiriei. Salmanasar III al Asiriei - care nu e pomenit în Biblie - scrie în analele sale că a biruit pe Ahab şi l-a constrâns pe Iehu să-i plătească tribut şi să îngenuncheze înaintea lui. Tiglat-Pileser III (numit Pul, în Babilonia) a luat tribut de la Menahem (2 Regi 15,19-20) şi a dus două seminţii şi jumătate în captivitate (2 Regi 15,29; 1 Cronici 5,26). Un alt treilea împărat asirian, Salmanasar V, a asediat Samaria (2 Regi 17,5-23) şi foarte probabil a cucerit-o chiar înainte de moartea sa. Un al patrulea, Sanherib, a luat de la Ezechia toate cetăţile cu ziduri din Iudea şi l-a obligat să răscumpere Ierusalimul, plătind o sumă mare (2 Regi 18,13-16). Un alt împărat asirian, Esarhadon sau Asurbanipal, l-a dus pe Manase ca prizonier în Babilon (2 Cronici 33,11). Aceasta a fost cea din urmă expediţie asiriană în Iuda. Domnul, prin Isaia, l-a numit pe monarhul asirian "toiagul urgiei Mele" (Isaia 10,5). Despre aceste contacte dintre împăraţii Asiriei şi evrei, vezi vol. II,
p. 159-160.