5:6 M-am supărat foarte tare când le-am auzit plângerile şi cuvintele acestea.
M-am supărat foarte tare. Pare că litera legii nu fusese călcată decât în chestiunea luării de dobândă (v. 11), de care oamenii nu se plânseseră. Faptul că bărbaţii puteau să-şi vândă fiicele, reiese din Exod 21,7. Înrobirea bărbaţilor era limitată la şase ani (vezi la Exod 2,2), şi dacă anul jubiliar începea mai devreme de sfârşitul celui de-al şaselea an, ei erau eliberaţi automat (Levitic 25,10; vezi la Deuteronom 15,12). De asemenea era permis să se "vândă" (arendeze) terenul (Levitic 25,14-16), dar nu să se transfere pentru totdeauna (v. 10.13). Totuşi, bogaţii călcaseră spiritul legii, dacă nu litera ei. În vremuri grele din punct de vedere economic era de datoria lor să-i ajute pe fraţii lor mai săraci, nu să-i asuprească (v. 14.17). Neemia, rudele lui apropriate şi adepţii lui făcuseră lucrul acesta atât cât le stătuse în putere (Neemia 5,10.15). Bogaţii, însă, scoseseră toate foloasele cu putinţă în dauna concetăţenilor lor. Este lesne de înţeles că Neemia, un om capabil de simţăminte puternice când era cazul să apere dreptatea, putea într-adevăr să fie foarte supărat pe acei profitori lipsiţi de conştiinţă şi de scrupule.