5:5 Şi totuşi carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sunt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie pe fiii noştri şi pe fetele noastre, şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sunt ale altora.
Carnea voastră. Aceşti săraci erau oameni ca şi fraţii lor mai bogaţi şi aveau tot atât de mult nevoie de cele necesare vieţii ca şi aceştia. Proprii lor copii erau la fel de scumpi pentru ei, cum erau şi copiii celor bogaţi pentru părinţii lor.
O categorie de oameni se plângea că aveau familii atât de numeroase încât era imposibil să le ofere acestora hrana necesară. O alta se plângea că şi-au ipotecat proprietăţile din cauza foametei. A treia se plângea au trebuit să recurgă la împrumuturi de bani ca să-şi plătească impozitele, iar o a patra, că încăpuseră pe mâna unor cămătari hrăpăreţi. Oamenii aceştia nu sufereau din cauza apăsării din partea tiranilor străini, ci din cauza impunerilor exagerate la care supuşi de proprii lor fraţi.
Multe din fetele noastre. Cu privire la dreptul legal al taţilor de a-şi vinde fiicele, vezi Exod 21,7. Mulţi dintre exilaţii întorşi scăpaseră din robia babiloniană doar ca să devină robii fraţii lor, şi starea aceasta din urmă părea mai insuportabilă decât prima. În Babilon, familiile rămăseseră unite, dar acum copiii erau luaţi de la părinţii lor pentru a deveni sclavii conaţionalilor lor iudei.