3:1 Marele preot Eliaşib s-a sculat împreună cu fraţii săi, preoţii, şi au zidit poarta oilor. Au sfinţit-o, şi i-au pus uşile; au sfinţit-o de la turnul Mea, până la turnul lui Hananeel.
Eliaşib s-a sculat. E normal să-l găsim pe marele preot Eliaşib dând un exemplu bun cu ocazia aceasta. Mai târziu, a devenit "rudă" ["aliat"] cu Tobia prin căsătorie (cap. 13,4) şi a fost vinovat de profanarea templului (cap. 13,5). După şirul de mare preoţi redat în cap. 12,10.11, pare că Eliaşib era fiul lui Ioiachim şi nepotul lui Iosua, care se întorseseră din Babilon împreună cu Zorobabel (Ezra 2,2; 3,2).
Se pare că scopul special al capitolului acestuia este să dea cinstea cuvenită celor în măsură s-o primească - înscrierea în analele istoriei a numelor bărbaţilor care au ieşit cu generozitate în faţă cu acest prilej important, şi-au sacrificat tihna de dragul datoriei şi, prin aceasta, s-au expus unui atac vrăjmaş, cu care erau ameninţaţi deja (cap. 4,18-20).
Cu fraţii săi. Adică preoţii, în general. Faptul că preoţii au preluat construirea unei porţiune a zidului de est, pe lângă lucrarea menţionată aici, reiese din v. 28.
Poarta oilor. Se pare că poarta era total distrusă. Ea se afla la extremitatea estică a zidului de nord, care marca aici limitele domeniului Templului (vezi harta de la p. 406). Târgul oilor s-a aflat probabil în vecinătatea lui şi a dat porţii numelui lui (vezi Ioan 5,2).
Am sfinţit-o. Aceasta pare să fi fost o sfinţire preliminară, deosebită de cea descrisă în cap. 12,27-43. După ce au terminat Poarta oilor şi zidul care se întindea înspre apus până la Turnul lui Hananeel, preoţii au anticipat sfinţirea generală printr-una specială, numai a lor, în felul acesta recunoscând caracterul sacru al lucrării, cât devreme cu putinţă.
Turnul. Turnurile lui Meah (ebr. Hamme'ah, literal "o sută") şi Hananeel se pare că aparţineau fortăreţei Templului (vezi la cap. 2,8). Întrucât nu este menţionată nici o lucrare de construcţie la turnuri, se pare că ele au fost intacte.