2:8 şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuii de lângă casă, pentru zidul cetăţii, şi pentru casa în care voi locui. Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
Pădurii. Ebr. pardes, un cuvânt persan împrumutat. În greceşte, cuvântul acesta devine paradeisos, de la care vine cuvântul "paradis". În limba persană, cuvântul înseamnă un parc împărătesc şi nu pădure.
Neemia menţionează trei scopuri pentru care era necesar lemnul: (1) "pentru porţile cetăţii de lângă casă". "Casa" aceasta este fără îndoială Templul, iar "cetăţuia" este fortăreaţa din colţul de nord-vest al domeniului Templului. Fortăreaţa pare să fi fost clădită între perioada lui Zorobabel şi anul 444 î.Hr., anul reîntoarcerii lui Neemia, şi era pe cât se pare predecesoarea fortăreţei Antonia, construite de Irod, conform cu Iosif Flavius (Antiquities, xv, 11.4). La început a fost numită Baris, care pare să reflecte ebr. birah, "palat", folosit aici de Neemia; (2) "pentru zidul cetăţii", îndeosebi pentru porţi; (3) "pentru casa în care voi locui". Neemia avea în minte vechea casă a familiei, care zăcea acum în ruine, sau o clădire nouă pe care plănuia să o zidească. Se pare să el a presupus că puterile pentru care le ceruse implicau numirea lui ca guvernator al Iudeii, iar în această calitate plănuia să zidească o casă corespunzătoare.
Împăratul mi-a dat. Faptul că un asemenea împărat schimbător a aprobat toate cererile lui Neemia, fără rezerve, putea fi explicat doar ca fiind un rezultat al influenţei divine. Neemia a recunoscut lucrul acesta şi a dat slavă lui Dumnezeu pentru succesul său (vezi la Ezra 8,18).