13:29 Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoţia şi legământul încheiat de preoţi şi Leviţi.
Au spurcat preoţia. Neemia considera o astfel de căsătorie a unui membru al familiei marelui preot ca o profanare a preoţiei, fiind opus în principiu, aşa cum era, sfinţeniei slujbei preoţeşti (vezi Levitic 21,7.14).
Legământul încheiat de preoţi. [Legământul preoţiei, KJV.] Nu legământul preoţiei veşnice, pe care Dumnezeu îl acordase lui Fineas (Numeri 25,13), ci legământul pe care Dumnezeu îl încheiase cu seminţia lui Levi şi cu Aaron şi descendenţii lui (Exod 28,1). Acest legământ le cerea preoţilor să fie "sfinţi pentru Dumnezeul lor" (Levitic 21,6.8), fiind aleşi de El pentru a fi slujitori ai sanctuarului Său şi ispravnici ai harului Său.
De alungarea ginerelui lui Sanbalat din Ierusalim poate fi legată construirea templului schismatic al samaritenilor pe Muntele Garizim. Iosif Flavius (Antiquities xi. 7. 2) relatează că Manase, un frate al marelui preot Iadua, s-a căsătorit cu Nikaso, o fiică a satrapului Sanbalat, un cutit. Atunci când, autorităţile iudaice l-au exclus de la preoţie, el a înfiinţat, cu ajutorul socrului său, templul şi serviciul de închinare de pe Muntele Garizim. Mulţi alţi preoţi i s-au aliat. Însă Iosif Flavius plasează istoria pe timpul lui Alexandru, cam la o sută de ani după Neemia. E foarte posibil ca întâmplarea în sine să fie adevărată şi că Iosif Flavius a făcut doar o greşeală în ceea ce priveşte timpul. Ştim că el îl plasează pe Sanbalat cu 100 de ani prea târziu (vezi p. 373). Faptul că Iosif Flavius îl numeşte pe conducătorul schismatic un frate al lui Iadua, prin urmare un nepot al lui Ioiada, în timp ce Biblia îl numeşte un fiu al lui Ioiada, poate fi uşor explicat admiţând fie că Iosif Flavius a făcut o greşeală, fie că, aşa cum se face atât de des în Biblie, "unul dintre fiii lui Ioiada" (v. 28) era de fapt "unul dintre nepoţii lui Ioiada".