12:27 La sfinţirea zidurilor Ierusalimului, au chemat pe Leviţi din toate locurile în care locuiau, şi i-au adus la Ierusalim, ca să prăznuiască sfinţirea şi sărbătoarea cu laude şi cântări, în sunet de chimvale, alăute şi harfe.
Sfinţirea. Evenimentele raportate în v. 27-43 trebuie să fi avut loc la scurt timp după terminarea zidului şi nu după mulţi ani, cum sugerează unii. De aceea, documentul acesta, ca şi altele din Neemia, nu este redat în ordine cronologică.
Aceasta este prima descriere din Biblie a sfinţirii unui zid de cetate. Nu se ştie dacă a avut loc cândva în Israel o altă ceremonie de felul acesta. Erau sfinţite case (Deuteronom 20,5), cum a fost şi templul (1 Regi 8; Ezra 6,16). Acelaşi lucruri se poate să se fi făcut şi cu un zid de cetate sau cu clădiri publice. Când marele preot şi preoţii lui asociaţi au terminat partea lor din zid, ei "au sfinţit-o" imediat (Neemia 3,1), probabil în cazul unei ceremonii şi, făcând aşa, poate că l-au inspirat pe Neemia să plănuiască o ceremonie corespunzătoare de sfinţire a întregului zid, la terminarea lui. Un astfel de act punea întregul zid sub protecţia divină, ca recunoaştere a faptului că zidurile şi întăriturile sunt nefolositore dacă nu le apără Dumnezeu Însuşi (vezi Zaharia 2,5).
Alăute. [Psalterii, KJV.] Ebr. nebalim, un fel de harpă. Era probabil portabilă şi avea cutia de rezonanţă în partea de sus, ca harpele zugrăvite în basoreliefuri asiriene (vezi p. 32). Aceasta este în conformitate cu o explicare a cuvântului nebel, dată de Ieronim. Harpele egiptene erau mai mari şi aveau cutia de rezonanţă în partea de jos a instrumentului (vezi p. 32).
Arfe. Ebr. kinnoroth. Un knnor era mai degrabă o liră decât o harpă.