10:31 să nu cumpărăm nimic, în ziua Sabatului, şi în zilele de sărbătoare, de la popoarele ţării care ar aduce de vânzare în ziua Sabatului mărfuri sau altceva de cumpărat, şi să lăsăm nelucrat pământul în anul al şaptelea şi să nu cerem plata nici unei datorii.
În ziua Sabatului. Interzicerea comerţului în Sabat, deşi nu e menţionată expres în porunca a patra, este subînţelesă acolo şi, cu siguranţă, cuprinsă în instrucţiunile privitoare la acea zi. Amos 8,5 sugerează această interdicţie, la fel şi Isaia 58,13 şi Ieremia 17,19-27. Cea mai veche dovadă nebiblică cu privire la ţinerea Sabatului săptămânal de către iudei provine din sec. al V-lea î.Hr., de la Elefantina din Egipt. Această menţionare a Sabatului se găseşte pe ostraca sau ulcioare, adică pe cioburi de vase folosite în mod obişnuit ca material ieftin pentru scris.
În zilele de sărbătoare. [Ziua sfântă, KJV.] Adică "o sărbătoare", care arată că poporul se obliga să nu facă negoţ nu doar în ziua Sabatului, ci şi în oricare zi de sărbătoare.
Să lăsăm nelucrat pământul, în al şaptelea an. [Să părăsim al şaptelea an, KJV.] O formă prescurtată [în KJV] a legii cu privire la anul sabatic (Exod 23,10.11), potrivit căreia pământul trebuia să fie lăsat nelucrat şi nesemănat în cursul acelui an. Legea aceasta fusese deseori neglijată în cursul vremurilor monarhiei, iar neglijarea ei era unul dintre păcatele pe care robia urmărea să le pedepsească (2 Cronici 36,21). Se pare că acum, după întoarcere, rânduiala aceasta fusese din nou trecută cu vederea.
Datorii. Pentru comentarii, vezi la cap. 5,2-13.