1:4 Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns, şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor,
Am şezut jos şi am plâns. Neemia a fost adânc zguduit când a aflat de greutăţile compatrioţilor săi şi de umilinţa la care fuseseră supuşi. Chiar dacă nu cunoştea decât în parte evenimentele din Iudea, realitatea pare să fi întrecut cele mai mari temeri ale sale, făcându-l să plângă.
Am postit. În timpul captivităţii, postirea devenise o practică obişnuită printre iudei (vezi Zaharia 7,37). Fuseseră organizate posturi solemne la aniversările luării Ierusalimului, la arderea Templului şi la uciderea lui Ghedalia (Zaharia 8,19). Postul avea, de asemenea, un loc important în devoţiunea personală. Daniel (Daniel 9,3; 19,3), Estera (Estera 4,16), Ezra (Ezra 10,6) şi Neemia sunt toţi menţionaţi ca unii care au postit (vezi la Ezra 10,6).