1:11 Ah! Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău, şi la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbândă robului Tău, şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia! Pe atunci eram paharnicul împăratului.
Astăzi. Expresia aceasta nu înseamnă probabil mai mult decât "cu prilejul acesta" şi nu ar trebui să fie impusă ca dovadă că aici Neemia se referă la rugăciunea pe care a rostit-o în ziua discuţiei lui cu împăratul (vezi cap. 2).
Omului acestuia. Adică împăratul Artaxerxe, care nu a fost amintit până acum pe nume, cu toate acestea prezent mereu în mintea petiţionar. Neemia şi-a dat seama că ocara de deasupra Ierusalimului nu putea fi luată decât prin intervenţie împărătească şi a fost convins că trebuie să meargă personal la Ierusalim pentru a schimba situaţia ce domnea acolo.
Eram paharnicul împăratului. Literal, "eram paharnic la împăratul", nu unicul paharnic, ci unul dintre mai mulţi. El aminteşte faptul acesta aici pe de o parte pentru a explica cititorului sensul "omului acestuia" şi pe de altă parte pentru că slujba acesta a lui îi facilita intrarea la Artaxerxe. Neemia este unul dintre multele exemple de iudei exilaţi care au ajuns în posturi cu influenţă şi au lucrat în interesul poporului lor. Întrucât paharnicii aveau contact cu persoane din haremul împărătesc (vezi cap. 2,6), cei mai mulţi dintre ei erau eunuci. Se prea poate ca şi Neemia să fi fost eunuc. Unele manuscrise ale LXX redau ebraicul mashqeh, "paharnic", cu eunouchos, "eunuc", şi nu cu oinochoos, "paharnic".
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-11PK 628-630
1.2�
PK 628
4.5.9�
PK 629
11�
PK 628, 630