3:1 Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie, şi care nu încetează să se dedea la răpire!
Cetatea vărsătoare de sânge. Un loc unde sângele era vărsat din belşug şi aparent fără vreo mustrare de conştiinţă (vezi Ezechiel 24,6.9; Habacuc 2,12). Monumentele asiriene descriu din belşug cum prizonierii erau jupuiţi, decapitaţi şi traşi în ţeapă de vii, sau spânzuraţi de mâini şi de picioare pentru a muri de o tortură lentă. Acestea, precum şi alte practici inumane dau la iveală cruzimea acestei naţiuni. Inscripţiile lor împărăteşti înfăţişează mereu exaltarea produsă de numărul duşmanilor ucişi, al prizonierilor luaţi, al cetăţilor rase de pe faţa pământului şi jefuite, al ţinuturilor pustiite şi al pomilor roditori distruşi.
Răpire. Ebr. perez, ,,un act de violenţă”, denotă violenţa asirienilor în purtarea loc cu popoarele biruite. Ultima propoziţie a v. 1 arată că această răpire şi jefuire a victimelor ei de către conducătorii Ninivei practic nu mai înceta (vezi Isaia 33,1).