2:3 Scuturile vitejilor săi sunt roşii, războinicii sunt îmbrăcaţi cu purpură; fulgeră carele de focul oţelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, şi suliţele se învârtesc.
Vitejilor. Probabil o referire la asediatorii Ninivei.
Roşi. Poate că scuturile erau vopsite astfel, sau îmbrăcămintea lor de bronz şi de aramă le făceau să apară roşii. S-ar putea ca sensul să fie că scuturile vor deveni ,,roşii” de sângele celor ucişi.
Fulgeră. Ebr. peladoth, un cuvânt care apare în Vechiul Testament numai aici şi cu un sens incert. Unii, dintr-o comparaţie cu araba şi persana, sugerează înţelesul de ,,oţel”, expresia fiind astfel tradusă ,,cu focul oţelului”. Totuşi, derivarea este îndoielnică. Printr-o modificare în ebraică, se poate obţine traducerea ,,Carele lucesc ca o flacără”. Duşmanul biruitor nu va căuta să pună mâna pe cetate prin vicleşug, profetul zugrăveşte impresionant o scenă de strălucire scânteietoare. Referirea ar putea fi la podoabele carelor, la armele ostaşilor, la harnaşamentul cailor, toate strălucind în soare şi urmând să dea înfăţişarea unor ,,fulgere” de foc.
Pregătiri. Referirea este probabil la Dumnezeu, care este prezentat ca adunând armata pentru luptă (vezi Isaia 13,4; vezi comentariul la Isaia 13,6). Unii consideră că este vizat comandantul forţelor duşmane.
Suliţele se învârtesc. Ebr. beroshim, identificat ca ienupărul fenician, la fel cu chiparosul. O schimbare a unei singure consoane în ebraică (vezi Vol. I, p. 25, 26) dă exprimarea ,,cai de călărie” ,,fugari”, ,,cai de război”. Schimbarea aceasta este susţinută de LXX, care spune aici: ,,Caii vor fi aruncaţi în învălmăşeală”. Ebr. ra?al ,,se învârtesc”, poate fi redat ,,tremură”. Într-o altă traducere găsim şi varianta ,,caii de război sar în două picioare”.