1:3 Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej, şi norii sunt praful picioarelor Lui.
Îndelung răbdător. Sau ,,Încet la mânie”. Vezi Exod 34,6.7. Îndurarea lui Dumnezeu este o dovadă nu de slăbiciune, ci de tărie. Oamenii pot fi ,,înceţi la mânie” faţă de nelegiuire din cauză că împietrirea şi insensibilitatea lor morală îi face astfel. Pentru lucrul acesta ei trebuie să fie compătimiţi, nu admiraţi. Pe de altă parte, Dumnezeu amână manifestarea mâniei Sale faţă de păcat şi păcătoşi din cauză că El ,,doreşte ca nici unul să nu piară” (2Petru 3,9). El acordă timp de pocăinţă. Chiar şi atunci când ofertele Lui de îndurare sunt dispreţuite, El nu este dispus să pedepsească. ,,Cum să te dau?” (Osea 11,8) este strigătul marii Lui inimi pline de iubire. Totuşi, El nu poate să-l lase ,,nepedepsit pe cel rău”, iar aceia care persistă în nelegiuire trebuie să culeagă roadele.
Furtună. Puterea lui Dumnezeu este reprezentată ca înfăţişată în elementele naturii.