6:6 Cu ce voi întâmpina pe Domnul, şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an?
. Cu ce? Fie începe o nouă secţiune, fie seria de întrebări din v. 6 şi 7 reprezintă răspunsul poporului la o descoperire a lipsei lor de recunoştinţă. Părerile diferă cu privire la faptul dacă în cazul din urmă cuvintele au fost rostite într-un spirit de îndreptăţire de sine sau într-unul de smerenie, cu o recunoaştere a păcatului însoţită de o dorinţă sinceră de a cunoaşte paşii necesari pentru ispăşire. În orice caz, ei au descoperit o lipsă de înţelegere a naturii lui Dumnezeu şi a unicului fel de slujire acceptabilă înaintea Lui.
Dumnezeului Celui Prea Înalt. Literal, ,,Dumnezeul înălţimii”. Compară Isaia 33,5; 57,15; 66,1.
Arderi de tot. Serviciul ceremonial avea prescripţii pentru diferite tipuri de jertfe. Acestea erau menite să ilustreze diferite faţete ale planului de mântuire. Prin ele însele, când nu erau însoţite de un adevărat spirit din partea celui care le aducea, jertfele erau lipsite de valoare, iar din punct de vedere ceremonial, o urâciune (vezi comentariul la Isaia 1,11).
Un an. Literal ,,fiii unui an”, tradus în Levitic 9,3, Numeri 7,17 ,,din primul an”, adică născuţi în anul acela (vezi comentariul la Exod 12,5), având vârsta de cel puţin o săptămână (Levitic 22,27).