Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Mica

Mica, 3


3:1 Am zis: Ascultaţi, căpetenii ale lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel! Nu este datoria voastră să cunoaşteţi dreptatea?

. Căpeteniile ale lui Iacov. Mica acum denunţă injusteţea şi asuprirea conducătorilor şi profeţilor mincinoşi.

Nu este datoria voastră? Fără îndoială aceste căpetenii ale statului ar fi trebuit să ştie ce este drept şi bine, şi ar fi trebuit să pună aceste lucruri în practică. Totuşi, aşa cum se întâmplă atât de adesea, cei care deţineau puterea au abuzat de autoritatea lor. Cu cât un om este mai proeminent printre semenii lui şi cu cât lucrarea lui este mai importantă, cu atât este mai largă sfera influenţei sale. El poate folosi acea influenţă spre bine sau poate să-şi folosească statutul şi autoritatea pentru a încuraja răul.



3:2 Şi totuşi voi urâţi binele şi iubiţi răul, le jupuiţi pielea şi carnea de pe oase!

. Urâţi binele. Vezi Amos 5,14.15; Ioan 3,20; Romani 1,28-32.

Jupuiţi. În loc de a fi păstorii turmei pentru a călăuzi şi apăra oile, căpeteniile acestea erau măcelarii turmei, hrănindu-se cu ea (vezi Ezechiel 34,2-6).



3:3 După ce au mâncat carnea poporului Meu, după ce-i jupoaie pielea, şi-i sfărâmă oasele; îl fac bucăţi; ca ceea ce se fierbe într-o oală, ca şi carnea dintr-un cazan,

. Au mâncat carnea. În felul acesta izbitor de metaforic, profetul evidenţiază lăcomia extremă şi rapacitatea egoistă a căpeteniilor în purtarea lor faţă de poporul de rând (vezi Psalmi 14,1; Amos 8,4).



3:4 apoi strigă către Domnul. Dar El nu le răspunde, ci Îşi ascunde Faţa de ei în vremea aceea, pentru că au făcut fapte rele.

. El nu le va răspunde. Când îndurarea lui Dumnezeu este lepădată în mod stăruitor, iar raportul este în cele din urmă încheiat, va fi zadarnic ca oamenii să se mai roage pentru înlăturarea judecăţilor. Oamenii şi-au avut ocazia şi chiar dacă li s-ar mai da încă un prilej, ei şi-ar continua purtarea lor îndărătnică.



3:5 Aşa vorbeşte Domnul despre prorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt:

. Proorocii. În v. 5-8 Mica denunţă păcatele proorocilor mincinoşi, care înşelau poporul şi rosteşte judecata lui Dumnezeu asupra lor. El arată că ei se gândeau numai la ei şi la traiul lor. Luând partea bogaţilor ei închideau ochii faţă de starea socială a poporului. Ei nu atacau păcatele vremii.

Au de muşcat ceva cu dinţii. O comparaţie cu propoziţia următoare sugerează că profetul s-ar putea referi aici la mâncare. Expresia ar însemna atunci că profeţii, când sunt mituiţi cu de-ale mâncării, preziceau bunăstarea poporului. Totuşi, deoarece cuvântul tradus aici ,,de muşcat” (nashak) este întotdeauna folosit în alte locuri în Vechiul Testament în legătură cu muşcătura unui şarpe (Geneza 49,17; Numeri 21,6-9; Proverbe 23,32; Eclesiastul 10,8.11; Ieremia 8,17), unii consideră că aici se face referire la veninul împroşcat de profeţii mincinoşi când profetizau ,,Pace! când nu este pace” (Ezechiel 13,9.10; comp. Ieremia 8,11; 14,13.14). O astfel de mângâiere falsă nu făcea altceva decât să injecteze în sufletul înşelat otrava dezastrului şi a morţii.

În gură. Aceşti profeţi mincinoşi devin ostili faţă de aceia care nu-i mituiesc.



3:6 Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi fără nici o vedenie! Şi întunericul fără nici o prorocie! Soarele va asfinţi peste aceşti proroci, şi ziua se va întuneca peste ei!

. Din pricina aceasta, va veni noaptea. Cuvintele acestea vestind nenorocirea sunt adresate fie profeţilor mincinoşi, fie conducătorilor. Mica îi informează că în timpul strâmtorării lor nici o profeţie nu va veni pentru a-i călăuzi (vezi 1Samuel 28,6; Plângeri 2,9).

Va asfinţi. Ziua judecăţii va scoate la iveală falsitatea prezicerilor de pace. Soarele prosperităţii şi influenţei lor va apune.



3:7 Văzătorii vor fi daţi de ruşine, ghicitorii vor roşi, toţi îşi vor acoperi barba; căci Dumnezeu nu va răspunde.

. Daţi de ruşine. Deoarece prezicerile lor de pace se dovediseră mincinoase. Barba. Sau ,,mustaţa”. Acoperirea era un semn de doliu şi de ruşine (vezi Levitic 13,45; Ezechiel 24,17.22).



3:8 Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunoştinţa dreptăţii şi de vlagă, ca să fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, şi lui Israel păcatul lui.

. Plin de putere. În contrast cu profeţii mincinoşi care ,,umblă după duhul lor” (Ezechiel 13,3), Mica era călăuzit ,,de Duhul Domnului” (vezi 2Samuel 23,2; 1Petru 1,10.11; 2Petru 1,20.21). Putem analiza astfel întreita lui înzestrare: el era plin de 1) putere astfel ca să vestească solia divină aşa încât să cadă cu tărie asupra ascultătorilor (vezi Luca 1,17; Fapte 1,8); 2) judecată şi o cunoaştere a neprihănirii şi dreptăţii lui Dumnezeu, care făcea cuvântul lui drept şi corect; 3) tărie şi curaj ca să vestească soliile divine împotriva oricărei şi a tuturor împotrivirilor (vezi Isaia 50,7-9; Ieremia 1,8.17-19; 15,20; 2Timotei 1,7). Cât de opusă era lucrarea lui Mica de aceea a profeţilor mincinoşi, cu de la sine putere, înşelători, linguşitori, josnici şi oportunişti, care numeau ,,răul bine şi binele rău” (Isaia 5,20).



3:9 Ascultaţi dar lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scârbă de dreptate, şi care suciţi tot ce este drept;

. Căpetenii. Versetele 9-12 reiau pe scurt nelegiuirea căpeteniilor, a preoţilor şi a profeţilor şi anunţă sosirea nimicirii Sionului şi a Templului lui. Profetul îi osândeşte fără teamă pe aceia care ar fi trebuit să fie conducători în neprihănire, din cauza lepădării din partea lor a ,,dreptăţii” şi a sucirii a ,,tot ce este drept”. Aceia care ar fi trebuit să fie pilde de curăţenie şi ocrotitori şi păzitori ai justiţiei şi sincerităţii, îşi băteau joc de legile lui Dumnezeu şi ale omului.



3:10 Voi care zidiţi Sionul cu sânge, şi Ierusalimul cu nelegiuire!

. Cu sânge. Prin stoarceri, rapacitate şi crime judiciare (vezi 1Regi 21; Ieremia 22,13-15; Amos 5,11).



3:11 Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi prorocii lui prorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!

. Pentru daruri. În loc de a împărţi dreptatea în mod nepărtinitor, judecătorii primeau mită pentru a da decizii favorabile împotriva săracilor lipsiţi de apărare (vezi Isaia 1,23; Ezechiel 22,12), o practică strict interzisă de Lege (vezi Exod 23,8; Deuteronom 16,18-20).

Pentru plată. Preoţii ahtiaţi după bani primeau daruri peste cele cuvenite în mod regulat pentru întreţinerea lor (Numeri 18,20-24) şi fără îndoială dădeau învăţături favorabile pentru solicitantul generos. Astfel aceşti preoţi apostaţi corupeau sfânta lor slujbă făcând din ea un mijloc de a-şi asigura un câştig. În acelaşi fel profeţii ,,pe bani”, ofereau ,,descoperiri” convenabile acelora dispuşi să plătească pentru ele. Ei erau chinuiţi de duhul lui Balaam ,,care a iubit plata fărădelegii” (2Petru 2,15; comp. Iuda 11).

Se bizuie. Angajaţi fiind în această nelegiuire căpeteniile, preoţii şi profeţii mincinoşi pretindeau că sunt închinători ai lui Iehova. Religia lor era o religie formală care se mulţumea să pună în locul neprihănirii lăuntrice şi adevărului o conformare exterioară. Ei se înşelau singuri considerând că din cauză că aveau Templul de le Ierusalim aveau garanţia prezenţei şi favorii divine precum şi o apărare împotriva nenorocirii (vezi Isaia 48,1.2; Ieremia 7,1-15).



3:12 De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Templului o înălţime acoperită de păduri.

. Sionul. Iniţial numele fortăreţei iebusite (2Cronici 5,2; comp. 2Samuel 5,7), însă mai târziu aplicat întregii creste răsăritene şi poetic întregii cetăţii a Ierusalimului (vezi comentariul la Psalmi 48,2).

Arat. Un simbol al distrugerii sale depline. Potrivit cu Ieremia 26,17-19, profeţia a fost dată pe vremea lui Ezechia. Prezicerea s-a împlinit literalmente în 586 î.Hr.

Morman. Compară Neemia 2,17; 4,2; Ieremia 9,11.

Înălţime. Înălţimea Moria cândva plină de mulţimi oameni urma să devină la fel de pustie ca şi vârful unui munte. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

5 4T 185

9–11GC 26

10 GC 27

10, 11 PK 322

12 GC 27