3:5 Aşa vorbeşte Domnul despre prorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt:
. Proorocii. În v. 5-8 Mica denunţă păcatele proorocilor mincinoşi, care înşelau poporul şi rosteşte judecata lui Dumnezeu asupra lor. El arată că ei se gândeau numai la ei şi la traiul lor. Luând partea bogaţilor ei închideau ochii faţă de starea socială a poporului. Ei nu atacau păcatele vremii.
Au de muşcat ceva cu dinţii. O comparaţie cu propoziţia următoare sugerează că profetul s-ar putea referi aici la mâncare. Expresia ar însemna atunci că profeţii, când sunt mituiţi cu de-ale mâncării, preziceau bunăstarea poporului. Totuşi, deoarece cuvântul tradus aici ,,de muşcat” (nashak) este întotdeauna folosit în alte locuri în Vechiul Testament în legătură cu muşcătura unui şarpe (Geneza 49,17; Numeri 21,6-9; Proverbe 23,32; Eclesiastul 10,8.11; Ieremia 8,17), unii consideră că aici se face referire la veninul împroşcat de profeţii mincinoşi când profetizau ,,Pace! când nu este pace” (Ezechiel 13,9.10; comp. Ieremia 8,11; 14,13.14). O astfel de mângâiere falsă nu făcea altceva decât să injecteze în sufletul înşelat otrava dezastrului şi a morţii.
În gură. Aceşti profeţi mincinoşi devin ostili faţă de aceia care nu-i mituiesc.