3:11 Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi prorocii lui prorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!
. Pentru daruri. În loc de a împărţi dreptatea în mod nepărtinitor, judecătorii primeau mită pentru a da decizii favorabile împotriva săracilor lipsiţi de apărare (vezi Isaia 1,23; Ezechiel 22,12), o practică strict interzisă de Lege (vezi Exod 23,8; Deuteronom 16,18-20).
Pentru plată. Preoţii ahtiaţi după bani primeau daruri peste cele cuvenite în mod regulat pentru întreţinerea lor (Numeri 18,20-24) şi fără îndoială dădeau învăţături favorabile pentru solicitantul generos. Astfel aceşti preoţi apostaţi corupeau sfânta lor slujbă făcând din ea un mijloc de a-şi asigura un câştig. În acelaşi fel profeţii ,,pe bani”, ofereau ,,descoperiri” convenabile acelora dispuşi să plătească pentru ele. Ei erau chinuiţi de duhul lui Balaam ,,care a iubit plata fărădelegii” (2Petru 2,15; comp. Iuda 11).
Se bizuie. Angajaţi fiind în această nelegiuire căpeteniile, preoţii şi profeţii mincinoşi pretindeau că sunt închinători ai lui Iehova. Religia lor era o religie formală care se mulţumea să pună în locul neprihănirii lăuntrice şi adevărului o conformare exterioară. Ei se înşelau singuri considerând că din cauză că aveau Templul de le Ierusalim aveau garanţia prezenţei şi favorii divine precum şi o apărare împotriva nenorocirii (vezi Isaia 48,1.2; Ieremia 7,1-15).