2:4 În ziua aceea, veţi ajunge de pomină, veţi boci, şi veţi zice: S-a isprăvit! Suntem pustiiţi cu desăvârşire! Partea de moştenire a poporului meu trece în mâna altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmaşului!
. De pomină. Ebr. mashal, are aici, probabil, sensul de ,,cântare batjocoritoare”. ,,În ziua aceea”, timpul cel rău menţionat în versetul precedent, duşmanul va folosi cuvintele întrebuinţate de Israel pentru a-şi deplânge nenorocirea ca o batjocură împotriva lui (vezi Habacuc 2,6). Jucând în mod batjocoritor rolul iudeilor loviţi de nenorocire, duşmanii vor jeli faptul că Israel, cândva prosper, acum este ,,pustiit cu desăvârşire”, adus la ruină şi pustiire, iar moştenirea lor, ,,partea de moştenire a poporului meu”, acum ,,trece în mâna altuia”. Cu alte cuvinte, ţara Canaanului pe care Dumnezeu o făgăduise descendenţilor lui Avraam, (Geneza 13,14.15) va fi transferată duşmanilor lor. Nici o batjocură nu răneşte şi nu înţeapă mai rău decât repetarea în bătaie de joc de către altcineva a cuvintelor folosite de cineva pentru a se boci.
Se împarte vrăjmaşului. Ebr. shobeb, ,,cineva care se întoarce înapoi”, sau ,,un apostat”. Sensul din urmă face ca propoziţia să zică: ,,el împarte ogoarele noastre unui apostat”. Printr-o schimbare în textul ebraic se poate ajunge şi la traducerea: ,,El împarte ogoarele noastre cuceritorilor noştri.”