4:1 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.
Verset ce nu a fost comentat. Continuare de la versetul anterior: Faptului acestuia al insuficienţei insectelor lăcustă ca hrană trebuie să-i fie dată o considerabilă pondere în argumentaţia că vreun alt aliment decât insecta este indicat de cuvântul akris.
Este un fapt interesant acela că roşcovele erau un aliment al celor mai săraci din diferite ţări ale Orientului Apropiat şi încă mai este. Iudeii din antichitate aveau o vorbă că ,,atunci când un iudeu trebuie să recurgă la roşcove este semn că trebuie să se pocăiască” (Midraş Rabbah, la Levitic 11,1, ed. Soncino, p. 168). Nu este lipsit de însemnătate să observăm în legătură cu aceasta că Ioan era marele predicator al pocăinţei şi că o dietă de roşcove şi de miere sălbatică ar fi corespunzătoare în lumina concepţiei curente de atunci cu privire la a ceea ce ar mânca un predicator al neprihănirii. După cum deja s-a observat, dieta austeră a lui Ioan ar putea, ca şi îmbrăcămintea lui simplă, să fi urmărit să-l caracterizeze în concepţia populară ca asemănându-se profeţilor din vechime.
1. 2. Printre cei dintâi care să combată ideea că dieta lui Ioan cuprindea lăcuste insecte au fost ebioniţii, o grupare creştino-iudaică din Siria a cărei origine poate fi legată cu elementele iudaizante din timpurile NT. Ca şi Esenieni (vezi p. 53), ei erau oarecum ascetici în tendinţele lor şi susţineau o dietă vegetariană. În aparenţă ebioniţii omiteau cu totul menţionarea lăcustelor în cap. 3,4, deşi Epifaniu, un scriitor creştin din secolul al IV-lea, îi acuză că au pus egkrides, ,,turte”, în loc de akrides, ,,lăcuste” (vezi M. R. James, The Apocryphal New Testament, p. 9; H. A. W. Meyer, Comentariu la Noul Testament, la Matei 3,4). Nu pare că ebioniţii să fi primit manuscrise ale Evangheliei zicând ekrides, ci că ei se poate să fi făcut această substituire în armonie cu principiile lor dietetice. Toate manuscrisele vechi ale Bibliei zic akrides.
2. 3. Părinţii bisericeşti greci, despre care s-ar putea presupune că au avut o cunoaştere mai bună a folosirii limbii greceşti biblice decât scriitorii de mai târziu, erau foarte departe de a fi de acord că akris din Matei şi Marcu înseamnă insecta căreia noi îi zicem acum lăcustă. De fapt, cei mai mulţi dintre ei pare să fi gândit altfel. De exemplu, mulţi considerau akrides (sau akridas) din Evanghelii ca fiind echivalente cu akrodrua, ,,fructe”, sau vârfurile fragede ale ramurilor de pomi sau de ierburi.
Într-o predică asupra profeţiei lui Zaharia eronat atribuită lui Crisostom (c. anul 400 d.Hr.) se face o comparaţie între Ilie şi Ioan Botezătorul în care se spune că ,,unul a trăit în munţi, celălalt şi-a petrecut timpul în pustiu; unul a fost hrănit de corbi, celălalt a mâncat lăcuste de plante (akridas botanon)”. Expresia akridas botanon este tradusă în limba latină herbarum summitates, însemnând ,,vârfuri” sau ,,mlădiţe de plante” (vezi Migne, Patrologia Graeca, vol. 50, col. 786, 787). În altă predică asupra lui Ioan Botezătorul, atribuită la fel lui Crisostom, expresia akridas ek botanon apare într-o descriere a dietei lui şi este tradusă în limba latină ca summitates plantarum, ,,mlădiţe de plante” (ibid., vol. 59, col. 762). O notă la traducerea latină explică cum că Vulgata latină are locustas pentru akrides şi adaugă că prin locustas, Vulgata înţelege nu numai lăcuste dar şi summitates plantarum, ,,vârfuri de plante”. O notă la textul grec afirmă că Isidor din Pelusiota, de repetate ori şi mulţi alţi scriitori, dau aceeaşi explicaţie pentru akrides. Isidor de Pelusiota (c. anul 425 d.Hr.) afirmă în mod specific (Epistola 132) că ,,lăcustele pe care le-a mâncat Ioan nu sunt aşa cum cred unele persoane ignorante, vietăţi de soiul cărăbuşilor. Departe de aşa ceva, deoarece în realitate ele sunt vârfuri (gr. akremones; latin. summitates) de plante sau pomi” (ibis., vol. 72, col. 270). În Epistola 5 Isidor din nou vorbeşte despre hrana lui Ioan ca fiind ,,vârfuri de plante şi frunze” (ibid. COL 183, 184). În Comentariu la Matei (la cap. 3,4), Teofilact din Bulgaria (c. anul 1075) observă: ,,Unii spun că lăcustele (akrides) sunt plante, care sunt numite coarne negre; alţii (spun că ele sunt) fructe sălbatice de vară” (ibid. vol. 123, col. 173, 174). În Istoria Bisericească (i. 14) Calistus Nicephorus (c. anul 1400 d.Hr..) spune că ,,Ioan s-a retras în pustii sălbatice, folosinduse de părţile fragede ale pomilor ca hrană” (ibid., vol. 145, col. 675, 676). Numeroşi alţii ar putea fi citaţi în aceeaşi direcţie. Scriitorii greci şi traducătorii lor latini par a înţelege prin ,,lăcuste” din cap. 3,4, a fi un articol vegetarian de dietă.
Nu se poate spune despre aceşti părinţi ai bisericii că gândirea lor era influenţată, aşa cum pare să fi fost aceea a ebioniţilor, de vreo ezitare de a accepta ideea că Ioan Botezătorul ar fi mâncat alimente cu carne. În măsura în care se cunoaşte, părinţii bisericeşti nu erau vegetarieni. Ar părea să fie cât se poate de dificil de procurat o explicaţie valabilă pentru acordul oarecum general al părinţilor că akrides-urile Evangheliilor înseamnă ceva deosebit decât lăcustele insecte, decât dacă ar fi fost un oarecare temei lingvistic sau că ar fi fost în obiceiurile oamenilor primelor secole creştine.
1. 4. Pare că numele ,,pâinea Sf. Ioan”, aplicat la fructul roşcovului, a fost introdus în diferitele limbi europene de peregrinii medievali care se reîntorceau din Ţara Sfântă. În limba germană, de exemplu, acesta este numele specific al fructului. Potrivit cu dicţionarul englez Oxford ,,pâinea Sf. Ioan” a apărut într-un dicţionar englez-spaniol din anul 1591, ca sinonim pentru ,,roşcovă”.
2. 5. T. K. Cheyne, un învăţat biblic eminent care a scris la începutul secolului, adoptă poziţia că hrana lui Ioan Botezătorul consta din roşcove şi miere sălbatică. El raţionează că cuvântul akrides, în toate cazurile cunoscute ale folosirii lui, înseamnă specific insecta, că lăcustele insecte au fost consumate din timpuri străvechi, dar că ,,bunul simţ, însă, ne spune că lăcustele nu vor fi fost preferate de Botezătorul ca hrană a lui obişnuită faţă de produsele solului. Umilinţa n-ar trece peste hrana obişnuită a clasei celei mai sărace, adică roşcovele” (Enciclopedia biblică, art. ,,Roşcove”).
4:2 Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.
Verset ce nu a fost comentat.
4:3 Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.
Verset ce nu a fost comentat.
4:4 Drept răspuns, Isus i-a zis: Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.
4:5 Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului,
Verset ce nu a fost comentat.
4:6 şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.
Verset ce nu a fost comentat.
4:7 De asemenea este scris, a zis Isus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.
Verset ce nu a fost comentat.
4:8 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
4:9 Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.
Verset ce nu a fost comentat.
4:10 Pleacă, Satano, i-a răspuns Isus. Căci este scris: Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.
Verset ce nu a fost comentat.
4:11 Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească.
Verset ce nu a fost comentat.
4:12 Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galilea.
Verset ce nu a fost comentat.
4:13 A părăsit Nazaretul, şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali,
Verset ce nu a fost comentat.
4:14 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
Verset ce nu a fost comentat.
4:15 Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor,
Verset ce nu a fost comentat.
4:16 Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.
Verset ce nu a fost comentat.
4:17 De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.
Verset ce nu a fost comentat.
4:18 Pe când trecea pe lângă marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari.
Verset ce nu a fost comentat.
4:19 El le-a zis: Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.
Verset ce nu a fost comentat.
4:20 Îndată ei au lăsat mrejele, şi au mers după El.
Verset ce nu a fost comentat.
4:21 De-acolo a mers mai departe, şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor Zebedei, şi îşi cârpeau mrejele. El i-a chemat.
Verset ce nu a fost comentat.
4:22 Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor, şi au mers după El.
Verset ce nu a fost comentat.
4:23 Isus străbătea toată Galilea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod.
Verset ce nu a fost comentat.
4:24 I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca.
Verset ce nu a fost comentat.
4:25 După El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea şi de dincolo de Iordan.
Verset ce nu a fost comentat.